Cercetători din Australia și Noua Zeelandă au chestionat 87 de proprietari de pisici care și-au mutat animalele de la un stil de viață cu acces în exterior la unul în interior. Studiul, publicat în Applied Animal Behaviour Science, a arătat că, deși proprietarii erau inițial îngrijorați de starea de bine și comportamentul pisicilor, peste două treimi au declarat că procesul a fost mai ușor decât se așteptau.

Siguranța pisicilor, principalul motiv al schimbării

Cel mai important motiv pentru care proprietarii au decis să își țină pisicile în interior a fost siguranța animalelor. Printre preocupările acestora s-au numărat accidentele rutiere, atacurile altor animale, bolile, paraziții și otrăvirea, dar și pericolul pe care pisicile îl pot reprezenta pentru fauna locală, în special pentru păsări.

După trecerea la viața în interior, reducerea acestor riscuri a fost menționată printre principalele beneficii, alături de sentimentul de liniște resimțit de proprietari.

Aceștia au mai declarat că au putut monitoriza mai bine starea de sănătate a pisicilor, au petrecut mai mult timp de calitate împreună cu ele și, în multe cazuri, au simțit că relația cu animalul lor a devenit mai apropiată.

Aproximativ jumătate dintre pisicile incluse în studiu s-au adaptat la viața în interior în decurs de câteva săptămâni. Pisicile mai tinere au avut, în general, nevoie de mai puțin timp pentru a se obișnui decât cele mai în vârstă.

Vocalizarea și zgârierea ușilor, printre dificultățile întâlnite

Procesul de adaptare nu a fost lipsit de provocări. Unele pisici au devenit mai vocale, au zgâriat ușile și ferestrele sau au părut frustrate în perioada de tranziție.

Proprietarii și-au exprimat și îngrijorarea cu privire la posibilitatea de a le oferi suficientă stimulare în interior, întreținerea litierelor și prevenirea creșterii în greutate.

Mutarea pisicilor exclusiv în interior a dus și la creșterea anumitor cheltuieli, inclusiv cele pentru hrană, nisip pentru litieră și modificări ale locuinței. În schimb, costurile veterinare au scăzut în timp, deoarece animalele au fost expuse unui număr mai mic de accidentări și riscuri pentru sănătate asociate deplasării libere în exterior.

Mulți proprietari au declarat că s-au simțit vinovați pentru limitarea libertății pisicii, chiar dacă erau convinși că luaseră cea mai sigură decizie pentru animal. Alții s-au temut că pisicile s-ar putea plictisi sau ar putea deveni nefericite în interior.

Adaptarea poate fi susținută prin amenajarea mediului

Menținerea pisicilor în interior poate aduce beneficii pentru siguranța și bunăstarea acestora, însă succesul tranziției depinde și de sprijinirea proprietarilor pe parcursul procesului.

Proprietarii au adesea nevoie să știe că unele dintre comportamentele observate în perioada de adaptare sunt temporare. De asemenea, anumite măsuri practice, precum amenajarea unor spații pentru cățărat, folosirea ansamblurilor pentru zgâriat, oferirea jucăriilor și crearea unor oportunități de joacă, pot ajuta pisicile să se adapteze la noul stil de viață.

Mulți proprietari nu au timp să pregătească tranziția

Studiul a mai arătat că decizia de a ține pisica în interior apare adesea în urma unor situații neașteptate, precum accidentări, îmbolnăviri, mutarea într-o altă locuință sau apariția bruscă a unor probleme de siguranță.

Mai mult de o treime dintre proprietarii participanți au declarat că au avut foarte puțin timp sau deloc pentru a se pregăti pentru schimbare, iar aproape jumătate nu au făcut nicio pregătire înainte de tranziție.

Chiar și în aceste condiții, majoritatea proprietarilor au descris experiența ca fiind mai ușoară decât anticipaseră.

Potrivit cercetătorilor, rezultatele arată nevoia ca proprietarii să aibă acces ușor la informații și resurse practice care să îi ajute să își obișnuiască pisicile cu viața în interior, mai ales atunci când schimbarea trebuie făcută pe neașteptate.

Sursa: phys.org