Cum a fost realizat studiul
Cercetătorii Ed Wasserman, Odysseus Orr și Sophia Li au conceput un experiment pentru a testa „Legea efectului”, o teorie care susține că animalele, inclusiv oamenii, tind să repete comportamentele care sunt urmate de o recompensă și să renunțe treptat la celelalte opțiuni.
La studiu au participat șase porumbei, care au fost plasați individual în camere dotate cu un ecran tactil. Pe ecran apăreau cinci butoane iluminate, fiecare având un model geometric colorat diferit. După ce o pasăre atingea toate cele cinci butoane, indiferent de ordinea aleasă, primea hrană.
În total existau 120 de secvențe posibile, iar toate erau recompensate în mod egal. Porumbeii nu au primit nicio indicație privind ordinea în care trebuiau să atingă butoanele.
Toate variantele au fost încercate
Pe parcursul studiului, fiecare dintre cei șase porumbei a realizat toate cele 120 de secvențe posibile.
Cercetătorii au observat că păsările au început, într-adevăr, să folosească mai des anumite secvențe și mai rar altele, un rezultat care susține „Legea efectului”.
Totuși, porumbeii nu au ajuns niciodată să folosească exclusiv o singură secvență.
Comportament „la marginea haosului”
Ed Wasserman descrie acest tip de comportament ca fiind un răspuns „la marginea haosului”.
Pe parcursul celor opt luni de cercetare, timp în care fiecare pasăre a realizat aproximativ 30.000 de încercări, secvențele preferate s-au schimbat constant.
O astfel de instabilitate comportamentală nu este în concordanță cu Legea efectului. Porumbeii își păstrează tendința de a explora și continuă să încerce mai multe secvențe. Ei nu urmează principiul „Dacă funcționează, nu schimba nimic”.
Ce sugerează rezultatele
Autorii arată că rezultatele sunt, în general, similare cu cercetări anterioare realizate pe șoareci, șobolani, pisici și porcușori de Guineea, care au arătat că animalele tind să își restrângă gama de comportamente atunci când găsesc unul care este recompensat în mod constant.
În cazul porumbeilor, deși varietatea secvențelor folosite s-a redus în timp, păsările au continuat să alterneze între mai multe variante preferate și nu au renunțat complet nici la secvențele pe care le alegeau mai rar.
Potrivit lui Odysseus Orr, coautor al studiului și doctorand în cadrul Department of Psychological and Brain Sciences de la University of Iowa, rezultatele ridică întrebarea dacă și alte comportamente complexe, precum interpretarea unui instrument muzical, compunerea muzicii sau crearea de artă vizuală, ar putea implica același tip de variație adaptativă. El spune că doar cercetările viitoare vor putea răspunde la această întrebare, însă porumbeii oferă un model util pentru studierea acestor mecanisme în condiții atent controlate.
Sursa: phys.org
