Cercetătorii au analizat dosarele medicale ale 852 de câini din rase diferite, cărora li s-au efectuat tomografii computerizate ale capului și care nu aveau o boală craniană cunoscută.

Craniul câinilor mici are o formă diferită

Studiul arată că, pe măsură ce câinii devin mai mici, craniul nu se micșorează proporțional. În schimb, apar modificări specifice ale formei, un fenomen cunoscut drept scalare alometrică.

Modificări similare ale formei craniului sunt întâlnite la câinii care prezintă modificări ale echilibrului lichidului din sistemul nervos central, precum hidrocefalia și siringomielia. Siringomielia este o afecțiune dureroasă în care se formează cavități pline cu lichid în măduva spinării.

Datele studiului au arătat că rasele predispuse la siringomielie au un indice cranian ridicat. Afecțiunea este întâlnită cel mai frecvent la rase precum Cavalier King Charles Spaniel, Affenpinscher, Griffon Bruxellois, Chihuahua și Pomeranian.

Greutatea corporală și forma craniului

Cercetătorii au identificat și o asociere între greutatea corporală, forma craniului și riscul de a face parte din grupul de câini predispuși la siringomielie.

„Pentru fiecare kilogram de greutate corporală în minus, există o creștere cu 25% a riscului de a face parte din grupul predispus la siringomielie, iar cu cât craniul este mai scurt și mai lat, cu atât riscul de a face parte din acest grup este mai mare”, a explicat Peter Scrivani.

Cercetătorii subliniază însă că studiul identifică asocieri și nu demonstrează o relație directă de cauză și efect. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă modificările osoase ale craniului și feței contribuie la apariția siringomieliei sau reprezintă o consecință a procesului bolii.

Potrivit lui Peter Scrivani, înțelegerea acestor relații ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii de tratament și de reproducere.

Sursa: phys.org