Cercetătorii de la School of Animal and Veterinary Sciences din cadrul Adelaide University au analizat 1.100 de comentarii la 11 videoclipuri publicate pe YouTube, TikTok, Instagram și Facebook. Videoclipurile, descrise de cei care le-au încărcat drept momente de „joacă”, prezentau însă semne clare de disconfort la pisici, precum șuierat, mușcături, încercări de a scăpa și chiar rănirea vizibilă a unei persoane. În unele cazuri, pisicile erau rănite fizic în timpul interacțiunii.
Studiul, publicat în revista Anthrozoös, a arătat că, în ciuda acestor semne, între 75% și 93% dintre comentariile la fiecare dintre videoclipuri erau pozitive față de interacțiune.
Cum sunt reinterpretate semnele de stres
Analiza comentariilor a identificat nouă teme care explică modul în care oamenii ajung să interpreteze și să justifice interacțiuni care pot fi dăunătoare pentru pisici.
Mulți utilizatori au interpretat greșit semnalele de limbaj corporal ale pisicilor sau au considerat că un animal aflat într-un real disconfort ar trebui să manifeste reacții mult mai evidente. Astfel, dacă pisica nu pleca sau nu provoca sângerări, unii comentatori considerau că aceasta „se joacă”.
Mușcăturile și zgârieturile au fost uneori reinterpretate ca forme de afecțiune, iar tolerarea acestor comportamente de către oameni era prezentată drept „parte din ceea ce înseamnă să iubești o pisică”. Alți utilizatori considerau că este necesar să continui interacțiunea chiar și atunci când pisica este incomodă, pentru a-i câștiga încrederea, sau că aceasta nu poate fi afectată dacă are încredere în persoana respectivă.
Aspectul „drăguț” sau amuzant al unei pisici sau al unei interacțiuni a făcut, de asemenea, ca unii oameni să treacă cu vederea semnele de stres. În unele comentarii, utilizatorii au recunoscut chiar că le face plăcere să urmărească o pisică aflată în disconfort.
Atunci când anumite persoane și-au exprimat îngrijorarea cu privire la interacțiuni, acestea au fost frecvent ironizate sau respinse de ceilalți comentatori.
Cercetătorii au observat că nu este vorba doar despre o simplă interpretare greșită a comportamentului felin. Comentariile indicau și procese precum disonanța cognitivă, precum și mecanisme prin care oamenii încearcă să reducă disconfortul provocat de contradicția dintre ceea ce văd și ceea ce cred. Printre acestea se numără negarea, respingerea problemei sau adoptarea unei atitudini defensive.
Ce rol joacă rețelele sociale?
Studiul a identificat și paralele între anumite comentarii și narațiuni mai larg răspândite în societate, inclusiv comentarii misogine îndreptate către pisici și expresii folosite pentru a respinge sau învinovăți victimele violenței intime.
Joaca este tot mai des promovată ca modalitate de consolidare a legăturii dintre oameni și animale și ca formă de îmbogățire a mediului. Autorii studiului subliniază însă că este nevoie de o mai bună educare a publicului pentru recunoașterea semnelor de stres ale pisicilor și, mai ales, pentru respectarea autonomiei acestora în timpul interacțiunilor.
Cercetătorii avertizează că intervențiile menite să schimbe comportamentul oamenilor vor avea șanse reduse de reușită dacă nu țin cont și de convingerile, prejudecățile și mecanismele care stau la baza perceperii pozitive a unor interacțiuni dăunătoare.
Există însă și un aspect încurajator: majoritatea persoanelor care au comentat păreau să fie preocupate sincer de bunăstarea pisicilor. Acest lucru sugerează că interacțiunile dăunătoare nu sunt întotdeauna rezultatul lipsei de empatie.
Autorii atrag atenția asupra rolului rețelelor sociale în formarea percepțiilor despre comportamentul și emoțiile animalelor. Numeroase videoclipuri cu pisici prezintă interacțiuni nedorite și semne de stres care sunt ignorate sau transformate în momente amuzante. Numărul și popularitatea acestor videoclipuri pot influența ceea ce oamenii consideră acceptabil sau plăcut pentru o pisică și pot contribui la normalizarea unor interacțiuni care îi fac rău.
Sursa: phys.org
