Frankie Jackson, asistent veterinar, consultant în comportamentul animalelor și proprietarul Canine Counseling din Smyrna, Georgia, a observat o creștere a anxietății atât în rândul animalelor, cât și al oamenilor cu care lucrează. Totuși, aceasta a precizat că este dificil de stabilit cu exactitate relația dintre cauză și efect.
Câinii sunt foarte receptivi la expresiile oamenilor, limbajul corporal și mirosul acestora, a explicat Frankie Jackson. Potrivit acesteia, se poate forma un cerc în care proprietarul devine nervos, iar câinele reacționează la starea sa și devine, la rândul lui, agitat. Nivelurile de cortizol ale oamenilor și câinilor pot crește și scădea în paralel.
Dr. Becky Peters, medic veterinar și proprietarul Bath Veterinary Hospital din Bath, New York, a observat, de asemenea, o legătură între anxietatea animalelor și cea a proprietarilor, în special în timpul consultațiilor veterinare.
Atunci când proprietarii încearcă să își liniștească excesiv animalele, repetându-le că totul este în regulă pe un ton anxios, acestea pot deveni și mai agitate. În schimb, atunci când oamenii rămân calmi și vorbesc puțin, animalele tind să se liniștească și ele, a explicat Becky Peters.
Schimbările din familie și lipsa rutinei pot contribui la anxietate
O parte din creșterea anxietății animalelor poate fi legată de schimbările sociale din perioada pandemiei de COVID-19. Multe dintre animalele adoptate în acea perioadă au avut oportunități limitate de socializare cu alte persoane și animale în etapele importante ale dezvoltării.
După pandemie, animalele obișnuite să aibă membrii familiei permanent acasă s-au confruntat cu anxietate de separare atunci când proprietarii s-au întors la serviciu sau la școală.
O mare parte din anxietatea animalelor apare în urma schimbărilor din gospodărie, dar poate fi asociată și cu lipsa unei rutine și a unei structuri sau cu un nivel insuficient de activitate fizică.
Printre ceilalți factori care pot contribui la anxietatea animalelor se numără nevoile nesatisfăcute, traumele din trecut și lipsa unor spații deschise suficiente. Oamenii le cer câinilor să trăiască într-o lume care nu a fost construită pentru ei.
Comportamentele animalului pot indica sursa problemei
În cazul câinilor, reacțiile asociate unui nivel redus de stres, precum consumul unei cantități mai mici de hrană sau îngrijirea excesivă a blănii, reprezintă forme de comunicare care pot apărea înaintea unor comportamente precum atacul sau lătratul.
Încercarea de a corecta comportamentele reactive doar prin dresaj de obediență, fără identificarea cauzei, poate agrava anxietatea câinelui.
Este important ca proprietarii să înțeleagă ce încearcă să comunice câinii și de ce se comportă într-un anumit fel. Bunele maniere și deprinderile necesare vieții de zi cu zi sunt importante, însă acestea nu sunt suficiente pentru a face un câine fericit.
Anxietatea poate fi mai greu de observat la pisici
Semnele anxietății pot fi mai dificil de identificat în cazul pisicilor, deoarece acestea tind să își ascundă vulnerabilitatea. Spre deosebire de câini, care pot căuta persoanele de care sunt atașați pentru sprijin, pisicile nu se simt întotdeauna în siguranță să își manifeste vulnerabilitatea.
Urinarea în casă, zgâriatul, ascunderea sub pat și îngrijirea excesivă a blănii pot fi semne că o pisică este anxioasă.
Primul pas: o consultație la medicul veterinar
Dacă un animal începe brusc să manifeste comportamente neobișnuite sau să se lingă excesiv, este recomandată o consultație veterinară pentru a exclude o cauză medicală, precum durerea sau alergiile.
Medicii veterinari pot prescrie, de asemenea, medicamente împotriva anxietății și tratamente complementare pentru favorizarea somnului și relaxării.
Rasa câinelui poate avea un rol
Rasa poate contribui, de asemenea, la apariția anxietății. Deși fiecare câine este diferit, rasele active de turmă și de lucru, precum ciobăneștii și Border Collie, pot deveni anxioase și distructive dacă nu au o modalitate prin care să își consume energia.
Câinii din rasele de turmă au nevoie de spațiu pentru a alerga și de activități pe care să le desfășoare, a adăugat medicul veterinar.
Când poate fi luată în calcul medicația
Medicamentele pot avea un rol în tratamentul problemelor comportamentale, însă nu ar trebui să reprezinte singura abordare. Este recomandat ca proprietarii să încerce mai întâi dresajul și modificarea rutinei, cu excepția situațiilor în care animalul se rănește pe sine sau îi poate răni pe ceilalți.
Sursa: phys.org
