Dr. Bonnie Beaver, profesor de comportament în cadrul Departamentului de Științe Clinice pentru Animale Mici de la Texas A&M College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences și singurul autor al studiului publicat în Veterinary Research Communications, a declarat că acestea sunt comportamente pe care majoritatea proprietarilor le-au observat la un moment dat. Cercetarea arată cât de frecvente sunt aceste reacții și cât de important este ca proprietarii să le acorde atenție.

Pentru realizarea studiului, cercetătoarea a folosit informații provenite din Dog Aging Project, o inițiativă de cercetare la scară largă care colectează date despre câini raportate de proprietarii acestora. Au fost analizate răspunsurile comportamentale a peste 43.000 de animale.

Peste 84% dintre câini au manifestat cel puțin semne ușoare

Studiul a constatat că peste 84% dintre câini prezentau cel puțin semne ușoare de frică sau anxietate în situații obișnuite. Din această analiză au fost excluse temerile învățate asociate activităților de îngrijire, precum tăierea unghiilor și îmbăierea.

Printre factorii declanșatori raportați cel mai frecvent s-au numărat persoanele necunoscute și câinii necunoscuți, situații pe care multe animale de companie le întâlnesc în mod regulat.

Frica pe termen scurt este o experiență întâlnită atât la oameni, cât și la câini, însă problemele apar atunci când aceasta devine cronică și începe să afecteze starea generală a animalului, a explicat Bonnie Beaver.

Stresul prelungit poate afecta sănătatea câinelui

Stresul pe termen lung, inclusiv cel provocat de expunerea repetată sau prelungită la situații stresante, poate avea efecte de durată asupra sănătății câinelui. Acesta a fost asociat cu efecte negative asupra sistemului imunitar, precum și asupra calității și duratei vieții.

În cazurile mai severe, frica se poate intensifica în timp, mai ales atunci când câinii sunt expuși în mod repetat unor situații stresante fără sprijin.

Bonnie Beaver a relatat că a întâlnit câini atât de afectați în timpul furtunilor încât încercau să roadă chiar și pereți din cărămidă pentru a reuși să intre în casă. Atunci când frica ajunge la un asemenea nivel, situația devine aproape imposibil de gestionat, a precizat cercetătoarea.

Rezultatele nu înseamnă că majoritatea câinilor suferă de tulburări clinice de anxietate. Studiul oferă însă o imagine mai clară asupra frecvenței cu care frica și anxietatea apar în populația canină.

Datorită dimensiunii și diversității setului de date, cercetătorii pot înțelege mai bine ce se întâmplă în populația generală de câini, fără ca rezultatele să fie limitate la o anumită clinică, un anumit tip de caz, o regiune geografică, o rasă sau o anumită dimensiune a animalului.

Comportamentul nu este întotdeauna discutat la consultațiile veterinare

Deși aceste comportamente sunt frecvente, ele nu sunt întotdeauna abordate în cadrul îngrijirii veterinare de rutină. Comportamentul este un subiect care, de multe ori, nu este discutat decât dacă proprietarul îl aduce în discuție, ceea ce înseamnă că pot fi ratate oportunități de a ajuta animalul, a declarat Bonnie Beaver.

Durata și intensitatea comportamentului pot oferi indicii despre momentul în care frica devine o problemă clinică. Dacă proprietarul observă că un anumit comportament durează mai mult sau devine mai intens, este un moment potrivit pentru a cere îndrumare.

Frica se poate transforma în agresivitate

În lipsa intervenției, comportamentele bazate pe frică se pot agrava în timp și pot crește riscul unor consecințe mai serioase, inclusiv apariția agresivității.

Atunci când câinii sunt puși în mod repetat în situații în care nu se simt confortabil, cum ar fi obligarea lor să interacționeze cu persoane necunoscute, frica se poate intensifica. În unele cazuri, singurul mod prin care animalul știe să reacționeze este agresivitatea.

Frica nu poate fi eliminată complet, iar câinii, la fel ca oamenii, o vor experimenta în anumite situații. Problema apare atunci când aceasta devine tot mai constantă sau continuă să se intensifice în timp, moment în care este nevoie de intervenție.

Sursa: phys.org