Autorii explică faptul că regula „1 an = 7 ani” a apărut în secolul trecut pornind de la comparația dintre speranța medie de viață a oamenilor și cea a câinilor, fără a se baza pe modul real în care aceștia se dezvoltă.
Un câine de un an nu este echivalentul unui copil de șapte ani
Potrivit etapelor de dezvoltare utilizate în medicina veterinară, un câine de aproximativ un an și-a încheiat cea mai mare parte a creșterii, poate ajunge la maturitate reproductivă și prezintă comportamente specifice adolescenței.
Cercetătorii arată că dezvoltarea unui câine de un an seamănă mai mult cu cea a unui adolescent decât cu cea a unui copil mic, ceea ce contrazice regula tradițională.
De asemenea, ghidurile Asociației Americane a Spitalelor pentru Animale (American Animal Hospital Association) împart viața câinilor în patru etape: pui, adult tânăr, adult matur și senior, ceea ce reflectă ritmul diferit al dezvoltării.
Cercetătorii au analizat modificări la nivelul ADN-ului
În studiul publicat în Cell Systems, echipa coordonată de Tina Wang și Trey Ideker, de la Universitatea California din San Diego, în colaborare cu Universitatea California din Davis și Institutul Național de Cercetare a Genomului Uman din Statele Unite, a analizat modificările chimice care apar pe ADN odată cu înaintarea în vârstă.
Aceste modificări, cunoscute sub numele de metilare a ADN-ului, sunt utilizate pentru estimarea vârstei biologice a organismului prin ceea ce cercetătorii numesc „ceas epigenetic”.
Studiul a inclus 104 Labrador Retrieveri, de la pui până la exemplare vârstnice, iar rezultatele au fost comparate cu date similare obținute la oameni.
Îmbătrânirea urmează o curbă, nu un ritm constant
Analiza a arătat că relația dintre vârsta câinilor și cea a oamenilor nu este liniară, ci urmează o curbă logaritmică. Cu alte cuvinte, câinii îmbătrânesc foarte repede în primii ani de viață, iar apoi ritmul încetinește.
Pe baza acestor date, cercetătorii au propus o nouă formulă matematică pentru estimarea echivalenței dintre vârsta câinilor și cea a oamenilor, în locul regulii tradiționale de șapte ani.
Autorii subliniază însă că această formulă a fost dezvoltată exclusiv pe baza datelor obținute de la Labrador Retrieveri și că diferitele rase îmbătrânesc în ritmuri diferite. Din acest motiv, rezultatele nu pot fi aplicate în mod identic tuturor câinilor.
Studiul confirmă observațiile medicilor veterinari
Potrivit cercetătorilor, concluziile sunt în concordanță cu observațiile făcute de mult timp în medicina veterinară, și anume că cea mai mare parte a dezvoltării și îmbătrânirii are loc în primii ani de viață ai câinelui.
Autorii consideră că rezultatele oferă o imagine mai apropiată de realitate asupra modului în care îmbătrânesc câinii și arată că regula potrivit căreia fiecare an de viață al câinelui echivalează cu șapte ani umani simplifică excesiv acest proces.
Sursa: scienceblog.com
