Într-un studiu publicat recent în The Journals of Gerontology, cercetătorii au descoperit că anumite tipare ale metaboliților, molecule mici și substanțe chimice produse în timpul proceselor normale din organism, sunt asociate cu o moarte mai timpurie sau mai târzie la câini, într-un mod asemănător cu ceea ce s-a observat la oameni.

Cercetătorii caută indicii biologice despre durata vieții

Metaboliții reflectă ceea ce se întâmplă la nivel celular, astfel că cercetătorii îi pot folosi pentru a studia tipare asociate cu diferite rezultate privind sănătatea.

În cadrul proiectului, echipa a analizat probe de sânge provenite de la câini înscriși în Dog Aging Project, un studiu bazat pe participarea proprietarilor, care presupune furnizarea de informații detaliate despre animale și recoltarea unor probe biologice de-a lungul vieții acestora.

Probele de sânge au fost analizate pentru identificarea unor tipare metabolice asociate cu durata vieții, mai exact pentru a vedea dacă animalele au murit mai devreme sau mai târziu.

Dr. Kate Creevy a explicat că moartea reprezintă un rezultat ușor de identificat: este simplu de stabilit momentul în care o persoană sau un câine a murit, în timp ce alte caracteristici ale îmbătrânirii și ale stării de sănătate sunt mai complexe.

Pornind de la acest rezultat clar, cercetătorii pot încerca să identifice procesele biologice care influențează îmbătrânirea, precum metabolismul, inflamația sau modul în care celulele reacționează la stres.

Potrivit lui Creevy, înțelegerea motivului pentru care apare un anumit rezultat poate crește șansele de a identifica modalități prin care acesta ar putea fi modificat.

O „amprentă” metabolică

Pentru a înțelege mai bine aceste tipare, cercetătorii au analizat simultan mii de metaboliți, pentru a identifica semnale mai largi care ar putea indica un anumit nivel de risc.

Dr. Creevy a explicat că unii cercetători se referă la aceste tipare drept o „amprentă”, deoarece este mai utilă analizarea unui grup de metaboliți asociat cu rezultate mai bune sau mai slabe decât examinarea unei singure molecule.

Aceste semnale biologice măsurabile, cunoscute drept biomarkeri, îi pot ajuta pe cercetători să anticipeze anumite rezultate privind sănătatea, pe baza proceselor care au loc în organism.

Totuși, prezența unui biomarker nu înseamnă neapărat că acesta este cauza rezultatului observat. Creevy a subliniat că, atunci când un biomarker este asociat cu o mortalitate mai timpurie sau mai târzie, cercetătorii nu știu automat dacă acesta este responsabil pentru acel rezultat.

Înțelegerea motivului pentru care biomarkerul este prezent ar putea însă ajuta la identificarea cauzei relației observate.

Prin identificarea acestor tipare, cercetătorii pot înțelege mai bine procesele biologice asociate cu îmbătrânirea și pot identifica posibile direcții pentru îmbunătățirea sănătății pe termen lung.

Tipare asemănătoare la câini și oameni

Pentru a vedea dacă aceleași tipuri de semnale metabolice apar și la oameni, cercetătorii au comparat rezultatele obținute la câini cu rezultatele a cinci studii de amploare publicate anterior, care au analizat mortalitatea umană folosind metode similare bazate pe metaboliți.

În fiecare dintre aceste comparații, tiparele asociate cu o moarte mai timpurie sau mai târzie au fost similare.

Faptul că rezultatele au fost asemănătoare în mai multe studii realizate pe oameni susține ideea că cele două specii împărtășesc anumite caracteristici fundamentale ale biologiei îmbătrânirii.

Dr. Creevy a explicat că cercetătorii cunosc adesea mai multe informații despre aceste procese la oameni decât la câini. Dacă sunt identificate aceleași ținte biologice, cercetările realizate pe oameni pot fi folosite pentru a contribui și la îmbunătățirea sănătății câinilor.

Această suprapunere le permite cercetătorilor să pornească de la informațiile deja disponibile despre oameni și să folosească studiile asupra câinilor pentru a înțelege mai bine modul în care se desfășoară îmbătrânirea.

Câinii sunt utili în acest tip de cercetare și pentru că împart cu oamenii multe aspecte ale vieții de zi cu zi, inclusiv mediul, alimentația și nivelul de activitate. Aceste experiențe comune pot ajuta la înțelegerea modului în care stilul de viață influențează sănătatea pe termen lung.

Potrivit lui Creevy, unul dintre avantajele studierii câinilor este varietatea stilurilor lor de viață, care reflectă într-o anumită măsură stilurile de viață ale proprietarilor.

Pisicile tind să aibă stiluri de viață mai constante și mai independente, în timp ce câinii urmează mai îndeaproape rutina zilnică a oamenilor cu care trăiesc.

Durata de viață mai scurtă a câinilor permite, de asemenea, studierea îmbătrânirii într-un interval mult mai scurt decât în cazul oamenilor. În timp ce oamenii trăiesc, în medie, până în jurul vârstei de 70 de ani, câinii au o durată medie de viață de aproximativ 12–13 ani. Astfel, cercetătorii pot observa rezultate asociate cu îmbătrânirea într-o perioadă mult mai scurtă.

Ce înseamnă rezultatele pentru proprietarii de câini?

Potrivit lui Creevy, concluzia pentru proprietarii de câini este una simplă: multe dintre obiceiurile care susțin o îmbătrânire sănătoasă la oameni sunt probabil importante și pentru câini.

O alimentație sănătoasă, menținerea unei greutăți corporale sănătoase și protejarea mobilității și a sănătății cognitive sunt aspecte importante pe măsură ce câinii înaintează în vârstă.

Așa cum a concluzionat Dr. Kate Creevy, ceea ce este benefic pentru oameni este probabil benefic și pentru câinii lor.

Sursa: phys.org