Cercetarea, publicată în revista Animals, a analizat patru moduri de comunicare între oameni și pisici: vocal, vizual, o combinație între cele două și absența comunicării.

Cum au reacționat pisicile la diferite moduri de comunicare

Studiul a inclus 12 pisici care trăiau în două cafenele cu pisici din Bordeaux și Toulouse, Franța. Inițial au fost luate în considerare 18 animale, însă șase nu au fost incluse deoarece erau prea precaute în preajma oamenilor sau nu au dorit să interacționeze.

Experimentele au fost realizate dimineața, înainte ca localurile să se deschidă publicului. În cameră se aflau două persoane: una încerca să comunice cu pisica, iar cealaltă filma interacțiunea. Proprietarul era prezent, dar nu avea voie să comunice cu animalul.

Atunci când persoana nu privea pisica, nu vorbea cu ea și nu îi întindea mâna, șase dintre cele 12 pisici s-au apropiat totuși.

În cazul comunicării exclusiv vocale, cercetătoarea alterna între rostirea numelui pisicii și sunete folosite în mod obișnuit în Franța pentru chemarea pisicilor, fără să întindă mâna și evitând contactul vizual. Șapte pisici s-au apropiat, cu doar una mai mult decât atunci când nu exista nicio încercare de comunicare.

Gesturile vizuale au atras cele mai multe pisici

Rezultatele au fost diferite atunci când au fost folosite semnale vizuale. Cercetătoarea întindea în liniște mâna spre animal și alterna privirea către pisică cu privirea către podea. Au fost folosite și clipiri lente, deoarece îngustarea ochilor poate fi percepută pozitiv în comunicarea dintre pisici și oameni.

În această situație, 10 dintre cele 12 pisici s-au apropiat, cel mai mare număr dintre toate variantele testate.

Atunci când gesturile vizuale au fost combinate cu vocea, nouă pisici s-au apropiat. Analiza înregistrărilor a arătat că animalele au interacționat semnificativ mai repede atunci când au primit semnale vizuale sau o combinație de semnale vizuale și vocale decât atunci când au fost doar chemate sau când persoana nu comunica deloc cu ele.

Mișcările cozii au oferit un indiciu suplimentar

Cercetătorii au analizat și mișcările cozii. Pisicile și-au mișcat coada semnificativ mai mult atunci când persoana nu comunica deloc cu ele decât în situațiile în care erau folosite semnale vizuale sau vizuale și vocale. Cercetătorii au interpretat acest comportament ca pe un indiciu că animalele se simțeau mai puțin confortabil atunci când persoana le ignora.

De asemenea, pisicile și-au mișcat coada mai mult atunci când au fost chemate doar prin voce decât atunci când vocea a fost însoțită de semnale vizuale.

În total, cercetătorii au analizat 48 de înregistrări, câte una pentru fiecare dintre cele patru situații testate în cazul fiecărei pisici.

Rezultatele au fost contrare așteptărilor inițiale ale cercetătorilor și sugerează că, atunci când o pisică interacționează cu o persoană necunoscută, semnalele vizuale pot fi mai atractive pentru ea decât simpla chemare prin voce. Studiul ar putea astfel contribui la o mai bună înțelegere a modului în care oamenii pot comunica cu pisicile pe care nu le cunosc.

Sursă: phys.org