Le lipsește semnalul foamei
Cercetătorii au descoperit că șerpii și-au pierdut gena pentru grelina, cunoscută drept gena „hormonului foamei”. Grelina reglează apetitul și transmite organismului semnalul că este timpul să mănânce.
Echipa a ajuns la această concluzie după ce a analizat genomurile a 112 specii de reptile, printre care șerpi, țestoase și crocodili, folosind comparații ale secvențelor genetice și metode de identificare a genelor pierdute.
La toate speciile de șerpi analizate, inclusiv pitoni, boa și vipere, genele pentru grelină și pentru enzima MBOAT4, care activează grelina, au fost pierdute independent sau puternic degradate. Același lucru a fost observat la cameleoni și la unele agame cu cap de broască, un tip de șopârlă.
O adaptare la modul lor de hrănire
Deoarece pierderea acestor gene a apărut în mai multe grupuri de reptile, cercetătorii consideră că nu este vorba despre o simplă eroare genetică, ci despre o posibilă adaptare la modul lor de hrănire.
Atât șerpii, cât și cameleonii folosesc strategia de prădare prin așteptare. În loc să urmărească activ prada, aceștia rămân ascunși și așteaptă momentul potrivit pentru a ataca. Așteptarea poate dura săptămâni sau luni. În aceste condiții, un hormon care transmite constant senzația de foame ar putea fi nefavorabil.
Pierderea sistemului bazat pe grelină ar putea avea și un alt rol: să ajute aceste reptile să își mențină consumul de energie cât mai scăzut în perioada în care așteaptă prada.
La mamifere, grelina transmite în mod normal organismului să folosească grăsimea ca sursă de energie în timpul perioadelor fără hrană. Șerpii au evoluat însă o strategie diferită. În loc să își consume rapid rezervele, aceștia intră într-o stare de conservare extremă a energiei.
Autorii studiului notează că hrănirea intermitentă a acestor grupuri de reptile a fost însoțită de pierderea genelor implicate în reglarea echilibrului energetic.
Ce ar putea însemna pentru sănătatea umană
Cercetătorii consideră că studiul poate contribui nu doar la înțelegerea evoluției reptilelor, ci și la cercetarea sănătății umane.
Modul în care aceste animale gestionează perioadele extreme fără hrană și schimbările în utilizarea energiei ar putea oferi indicii pentru abordarea unor probleme precum obezitatea și alte boli metabolice în care organismul întâmpină dificultăți în gestionarea grăsimilor și a nivelului de energie.
Sursa: phys.org
