Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de ecologiști și un medic veterinar care cercetează sănătatea faunei sălbatice și modul în care agenții patogeni circulă între animalele sălbatice, animalele domestice și oameni.
Ce sunt agenții patogeni zoonotici?
Agenții patogeni zoonotici sunt microorganisme care pot infecta atât animalele, cât și oamenii. Deși fauna sălbatică este adesea considerată o sursă importantă de boli emergente, cercetătorii subliniază că oamenii împart mai mulți agenți patogeni zoonotici cu animalele domestice decât cu animalele sălbatice, deoarece trăiesc în contact apropiat cu acestea.
Dacă un agent patogen poate infecta și un animal de companie, șansele ca acesta să ajungă la oameni cresc.
Aproape 100 de agenți patogeni identificați la pisici
Pentru acest studiu, cercetătorii au analizat date din peste 400 de studii pentru a evalua modul în care stilul de viață al pisicilor – exclusiv în interior, cu acces în exterior sau fără stăpân – influențează probabilitatea ca acestea să fie purtătoare de agenți patogeni care pot infecta oamenii.
În total, au fost identificați aproape 100 de agenți patogeni zoonotici la pisici. Printre exemple se numără virusul rabiei, Toxoplasma gondii, viermii intestinali și bacteriile Salmonella.
Pisicile care ies afară prezintă un risc mai mare
Rezultatele au arătat că pisicile de companie care circulă liber în exterior au o probabilitate de trei până la cinci ori mai mare de a fi purtătoare ale unui agent patogen zoonotic comparativ cu pisicile ținute exclusiv în casă.
Mai mult, cercetătorii au descoperit că pisicile cu acces în exterior aveau o probabilitate similară cu cea a pisicilor fără stăpân de a fi purtătoare ale cel puțin unui agent patogen zoonotic. Deși pisicile de companie prezentau un număr mai mic de tipuri de agenți patogeni decât cele fără stăpân, ele puteau fi infectate cu aceiași agenți patogeni.
De ce este important accesul în exterior?
Riscurile cresc deoarece pisicile care circulă liber intră în contact atât cu oamenii, cât și cu fauna sălbatică și alte animale domestice.
Pisicile vânează, interacționează cu animale sălbatice și domestice și traversează zone contaminate cu agenți patogeni și toxine. Cercetările sugerează că proprietarii subestimează activitatea de vânătoare a pisicilor cu aproximativ 80%, ceea ce înseamnă că multe capturi și contacte cu alte animale trec neobservate.
Cum pot ajunge agenții patogeni în locuință?
Pisicile pot vâna rozătoare, păsări și lilieci care pot fi purtători ai unor agenți patogeni zoonotici și care, în mod normal, ar avea un contact redus cu oamenii.
Potrivit autorilor, există cazuri documentate în care pisicile au adus în locuințe lilieci infectați cu virusul rabiei. De asemenea, ele pot aduce acasă rozătoare purtătoare de virusuri. Astfel, o pisică ce revine cu pradă poate crea o cale prin care agenții patogeni din fauna sălbatică ajung în apropierea oamenilor.
Ce pot face proprietarii de pisici?
Autorii studiului spun că cea mai simplă, accesibilă și umană măsură este evitarea accesului nesupravegheat în exterior.
Acest lucru nu înseamnă că pisicile trebuie private complet de timpul petrecut afară. Proprietarii pot opta pentru țarcuri speciale pentru pisici („catio”), alte spații împrejmuite, plimbări cu ham și lesă sau ieșiri supravegheate.
Îngrijirea veterinară rămâne, de asemenea, importantă. Tratarea infecțiilor parazitare și vaccinarea împotriva unor boli precum rabia sunt măsuri recomandate chiar și pentru pisicile care trăiesc exclusiv în interior. Totuși, deoarece vaccinurile și tratamentele antiparazitare nu acoperă toți agenții patogeni întâlniți în fauna sălbatică, limitarea expunerii la aceste surse rămâne cea mai eficientă metodă de reducere a riscului.
