Stabilirea cauzei exacte poate fi un proces de durată, deoarece multe afecțiuni au simptome asemănătoare.
Cum se manifestă alergiile la câini și pisici?
Alergiile apar atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la o substanță din mediul înconjurător.
Spre deosebire de oameni, la câini și pisici strănutul și secrețiile nazale sunt mai puțin frecvente. Totuși, animalele pot prezenta secreții oculare abundente și nas care curge. La pisici poate apărea și astmul, iar la câini sunt întâlnite mai des infecțiile urechilor sau scuturarea repetată a capului.
Cel mai frecvent, alergiile se manifestă la nivelul pielii, sub forma dermatitei atopice.
Mâncărimea persistentă îi determină pe câini și pisici să se lingă, să se roadă sau să se muște excesiv pe labe sau în alte zone ale corpului. Aceste comportamente pot duce la apariția așa-numitelor „hot spots”, zone înroșite care se pot transforma în leziuni severe în doar câteva ore.
Este vorba cu siguranță despre o alergie?
Animalele pot dezvolta alergii la aproape orice substanță la care pot fi alergici și oamenii: polen, iarbă, paraziți, hrană, acarieni sau parfumuri.
Totuși, mâncărimea nu înseamnă automat alergie.
Jacqueline Boyd, lector în știința animalelor la Nottingham Trent University, atrage atenția că testele comerciale pentru alergii destinate animalelor de companie, promovate frecvent pe rețelele sociale, nu sunt fiabile. De asemenea, aceasta recomandă ca proprietarii să nu administreze animalelor antihistaminice din propria trusă de medicamente fără recomandarea medicului veterinar.
Primul lucru pe care medicii veterinari îl verifică este existența unei infecții cutanate. Dacă tratamentul infecției elimină și mâncărimea, atunci cauza simptomelor nu a fost o alergie.
Următorul pas este verificarea prezenței acarienilor sau puricilor. Chiar dacă un câine primește tratament antiparazitar, puricii pot proveni de la alte animale din gospodărie sau din mediul înconjurător.
Această situație este mai frecventă decât cred mulți proprietari. Unele specii de purici pot urca temporar pe câine doar pentru a se hrăni, iar unii câini dezvoltă alergie la saliva puricilor. În plus, anumite specii sunt active sezonier, ceea ce poate face ca simptomele să fie confundate cu o alergie la polen.
În cazuri rare, mai ales la câinii și pisicile în vârstă, mâncărimea poate indica și afecțiuni mai grave, inclusiv anumite tipuri de cancer sau boli metabolice.
Abia după excluderea acestor cauze începe investigarea unei posibile alergii.
Cum sunt tratate simptomele?
Primul obiectiv al tratamentului este reducerea mâncărimii și creșterea confortului animalului.
Există mai multe variante de tratament, inclusiv injecții, medicamente administrate oral, șampoane și spray-uri.
În trecut, tratamentul alergiilor se baza în principal pe corticosteroizi. Aceștia erau eficienți, dar puteau provoca numeroase efecte adverse, precum sete excesivă, urinări frecvente, creștere în greutate și scăderea imunității.
În ultimii ani au fost dezvoltate medicamente care acționează mai țintit asupra mecanismelor implicate în apariția mâncărimii și inflamației.
Aceste tratamente sunt mai eficiente, produc mai puține efecte adverse și funcționează la aproximativ 80% dintre câini.
Cu toate acestea, aproximativ 15% dintre animale nu răspund la tratament, iar cele care răspund au nevoie, de regulă, de administrarea continuă a medicamentelor. Uneori, alergiile sezoniere pot deveni permanente.
Cum este identificat alergenul?
Pentru a descoperi cauza alergiei, medicul veterinar va adresa numeroase întrebări despre stilul de viață și istoricul animalului.
După excluderea celorlalte cauze, medicul poate recomanda consultul la un dermatolog veterinar. Acesta poate efectua testarea intradermică pentru alergii. În timpul procedurii, animalul este sedat, se rade o porțiune de piele și se injectează cantități mici din diferiți alergeni. Dermatologul observă apoi reacțiile pielii pentru a identifica substanțele care provoacă alergia.
Alergiile sunt tot mai frecvente?
Nu există o singură explicație pentru creșterea numărului de animale cu alergii.
Nu doar selecția raselor poate avea un rol, ci și schimbările apărute în stilul de viață al animalelor de companie. La fel ca oamenii, acestea petrec mai puțin timp în aer liber, consumă mai multe alimente procesate și sunt spălate și parfumate mai frecvent cu produse care pot conține alergeni.
În plus, oamenii înșiși pot reprezenta o sursă de alergeni. Câinii pot dezvolta alergie la mătreața umană, deși nu există încă suficiente date despre cât de frecventă este această situație.
Modul în care conviețuim astăzi cu animalele de companie le expune mai mult la acești alergeni. Înainte ca tratamentele antiparazitare moderne să devină disponibile, câinii dormeau mult mai rar în pat alături de proprietari, în timp ce în prezent împart frecvent același spațiu de odihnă.
Sursa: bbc.com
