Sâmbătă, Aprilie 27, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri

Dihorii si pisicile sunt animale carnivore si pradatori feroce. Nu presupuneti ca vor coabita fara probleme cu prada lor naturala cum ar fi cu rozatoarele, cu iepurii sau pasarile. Pentru a evita accidente neplacute, aceste specii nu vor trebui lasate niciodata nesupravegheate cu o pisica sau un dihor. 

 

Dihorii pot coabita in conditii excelente cel mai adesea cu pisicile si cainii. 

Atunci cand aduceti un dihor intr-o familie in care exista deja un alt animal de companie, este bine sa ii supravegheati la inceput. Cainii si pisicile trebuie lasati sa observe dihorul aflat in cusca, astfel incat acestia sa se poata mirosi si vedea, dar sa nu se poata atinge. Dihorilor pe place sa tachineze alte animale tragandu-le de labute sau de cozi sau alergand pe sub ele si prinzandu-le de gat sau de burta si agatandu-se de acestea. Acestea sunt cateva din jocurile dihorilor care alarmeaza alte animale de companie. 

Pisicile care traiesc in exterior nu au nici o problema in a prinde si ucide un iepure adult, deci nu vor avea nici o problema nici din a ucide un dihor. Acest lucru este valabil si pentru pisicile crescute in interior. Cu toate acestea, pisicile si dihorii pot trai fericiti in aceeasi casa, cand sunt crescuti impreuna. Nu presupuneti niciodata ca o pisica adulta nu va ucide un dihor doar pentru ca nu a mai vazut niciodata unul. Amintiti-va ca dihorii pui sunt neinfricati si neatenti la propria lor siguranta si se vor apropia cu usurinta de alte animale. Supravegheati pisica si dihorul ori de cate ori ii lasati impreuna pana cand este evident faptul ca pisica nu urmareste inadins dihorul. 

Veti descoperi ca dihorul priveste pisica ca pe o jucarie mare, animata. Calaritul pisicii este un sport preferat al dihorului si atacurile asupra cozii in miscare a pisicii sunt o sursa nesfarsita de amuzament. Pisicile si dihorii care traiesc sub acelasi acoperis ajung de regula la un acord reciproc satisfacator. Pisica se poate adapta asezandu-se intr-un loc mai inalt si urmarind de la o distanta sigura distractia dihorilor. 

Este indicat sa nu expuneti un dihor unui terrier sau altui caine de vanatoare, doar pentru faptul ca acesta din urma il poate privi ca pe un mic daunator pe care trebuie sa il ucida. 

Unii caini vor tolera dihorul in prezenta proprietarului, insa il vor ataca atunci cand sunt singuri. Acesta este un comportament natural pentru multe rase de caini. Nu trebuie sa va asteptati ca un caine sa aiba constiinta sau sa fie preocupat de valorile umane. Cainii dintr-o rasa variaza foarte mult si trebuie evaluati individual. Proprietarii trebuie sa isi asume aceste responsabilitati pentru animalele de companie. Cainii bine dresati sau educati pot fi invatati sa lase dihorul in pace indiferent de ce face acesta, dar cainii nedisciplinati ar trebui tinuti separat atunci cand dihorul paraseste cusca. 

Daca aveti spatiu suficient, nu exista o limita a numarului de dihori pe care ii puteti adaposti impreuna. Este posibil ca unii dihori sa nu fie la fel de sociabili ca ceilalti, si desi, este rar intalnit la dihorii tineri, pot aparea conflicte de personalitate printre cei adulti. Dihorii „incompatibili” care au meciuri de „wrestling” si certuri frecvente, de regula, nu se ranesc unul pe celalalt, insa ar trebui sa fie adapostiti separat pentru linistea dvoastra sufleteasca. Pielea dihorului este groasa si rezista la zgarieturile provocate de dinti si gheare. Chiar si dupa ceea ce pare o batalie intre doi dihori rivali, rareori exista vreun semn pe oricare din combatanti. 

Atunci cand sunt adaugati dihori noi intr-un grup stabilit, va puteti astepta la ceva provocari pentru nou-veniti. Dihorii adulti accepta foarte bine dihorii tineri si pot fi chiar atinsi in sensul bun de entuziasmul noilor veniti. Dihorii in varsta au mai putina energie decat dihorii tineri de aceea vor incerca sa se ascunda dupa o scurta perioada de joc foarte activ. Dihorii tineri sunt foarte rezistenti, dar cei in varsta trebuie protejati prin ducerea lor in cusca dupa ce se joaca suficient.