Luni, Noiembrie 04, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri

Dihorii domestici ( Mustela putorius furo) sunt animale strict carnivore care necesita o cantitate mare de proteine si grasimi in alimentatie, stramosul lor, dihorul European (Mustela putorius), hranindu-se cu pasari si alte vertebrate mici. Atat dantura cat si tractul gastrointestinal al acestora este adaptat dietei carnivore.

 

Datorita acestor adaptari, cand vine vorba despre dieta dihorilor, trebuie avute in vedere necesitatile acestora pentru a preintampina o serie de afectiuni ce au la baza o nutritie necorespunzatoare.

Apa

Dihorii necesita aproximativ de trei ori mai multa apa fata de volumul de substanta uscata ingerata si ar trebui sa aiba apa proaspata disponibila constant. Acestia prefera sa bea mai degraba dintr-un bol decat dintr-un dispozitiv cu picurator si ar trebui sa aiba aceasta oportunitate cel putin o data pe zi, pentru a nu limita aportul de hrana uscata datorita consumului redus de apa.

Bolurile ceramice sau cele cu constructie mai greoaie sunt ideale datorita faptului ca majoritatea dihorilor se sprijina cu membrele anterioare de marginea bolului atunci cand beau apa, riscand sa rastoarne vasul.

Dietele comerciale

Crochetele sunt o alternativa populara pentru dieta dihorilor, insa dentitia acestora nu este tocmai ideala pentru sfaramarea acestora. Crochetele sunt crocante si abrazive, ideale pentru reducerea calculilor dentari, insa, in timp, pot cauza modificari structurale ale dentitiei si a suportului osos adiacent.

Alternativ, au fost introduse in dieta dihorilor, crochete destinate pisicilor, acestea fiind foarte palatibile datorita invelisului de grasime animala. Dihorii supusi unui stres minim pot duce o viata aparent normala ani la rand pe astfel de diete, insa deficientele nutritionale devin vizibile foarte repede in perioadele de convalescenta.

Cel mai comun tip de dieta oferita dihorilor domestici este sub forma de crochete formulate special pentru nevoile dihorilor. Exista la ora actuala o variate de firme care produc astfel de diete, insa nu toate intrunesc necesarul nutritional al dihorillor.

Dietele raw sau “prada-intreaga”

Dietele “prada-intreaga” sau cele echilibrate de produse de origine animala nepreparate termic par a fi cele mai ideale, iar astfel de diete sunt folosite cu foarte mare succes la ora actuala.  Surse de incredere de mancare intreaga pentru pradatori precum pui de gaina de o zi, soareci si sobolani sunt acum  disponibile in multe locuri datorita pietei in crestere pentru reptile si animale de companie carnivore.

Daca un proprietar nu doreste sa hraneasca dihorul 100% cu “prada-intreaga”, poate lua in considerare recompensele ocazionale consistand intr-un soarece sau un pui de gaina intreg (acestea fiind si o modalitate de “enrichment”) sau dietele “raw” compuse din carne, organe si oase de pui, curcan, rata, iepure, vita, porc, oaie, etc. nepreparate termic.

Consideratii nutritionale

Pentru a compensa ineficienta tractului digestiv scurt, dihorii necesita o dieta concentrate, bogata in proteine si grasimi si slaba in fibre. Sursa principala de calorii ar trebui sa fie grasimile. Cand acestea sunt metabolizate, elibereaza  de doua ori mai multa energie decat carbohidratii sau proteinele. Diete cu pana la 40% continut de grasime au fost administrate dihorilor, fara a crea probleme aparente, insa un procent de 15-30% este considerat suficient pentru dihorii domestici.

Majoritatea dihorilor pot manca cantitativ cat de mult vor fara a deveni obezi patologic. In mod normal, acestia isi cresc cantitatea de mancare ingerata cu cel putin 30% in timpul iernii, luand in greutate destul de mult datorita depozitelor de grasime subcutanata. Obezitatea sezioniera nu este nociva si trebuie considerata normala. Odata cu cresterea perioadei de lumina din timpul primaverii, dihorii scad cantitatea de mancare ingerata, metabolizeaza depozitele de grasime si revin la forma normala.

De regula, un dihor adult va consuma aproximativ 45g de mancare uscata pe zi pentru fiecare kilogram de greutate corporala. Acesta va avea pana la 10 mese pe zi in cazul in care este hranit “ad libitum”.

Dihorii necesita un nivel crescut de proteine in dieta fata de alte animale, datorita ineficientei procesului digestiv al acestora si a necesarului crescut in anumiti aminoacizi, si nu datorita unui necesar proteic crescut la nivel celular. Dieta de baza a unui dihor adult ar trebui sa contina intre 30 si 35% proteina de calitate, provenita din surse animale, nu cereale.

Calitatea proteinelor este la fel de importanta ca si concentratia acestora. Proteina din hrana super-premium are o digestibilitate de 85-90%, in comparatie cu majoritatea mancarurilor pentru pisici care au o digestibilitate de sub 75%. O dieta cu 30% proteine de 70% digestibilitate, contine de fapt doar 21% proteina disponibila, care poate fi majoritar de origine vegetala. Dieta unui animal strict carnivor, precum dihorul sau pisica, trebuie sa contina predominant proteine si grasimi de origine animala. Bolile infectioase si cele metabolice au prevalenta mult mai mare in cazul dihorilor care consuma o dieta cu proteine provenite majoritar dintr-o sursa vegetala.

Singura sursa naturala de carbohidrati pentru mustelide este continutul intestinal al prazii lor. Dihorii au un tract intestinal scurt, deficient in enzime, fiind astfel mai putin abili decat pisicile, sau alte specii, sa se foloseasca de carbohidratii complexi. Proportia de carbohidrati este mai mare in dietele pe baza de cereale (acestea fiind folosite pentru a mentine forma crochetei ), decat in cele pe baza de carne.

Dihorii domestici prefera uneori mancarurile bogate in carbohidrati sau fibre, precum fructele sau legumele, datorita continutului crescut de zaharuri, insa acestea ofera beneficii nutritionale minime, nefiind digerate in totalitate si predispunand la diferite patologii.

Necesitati nutritionale specifice

In cazul necesitatilor nutritionale specifice ale dihorilor, la ora actuala, sunt multe lucruri care nu sunt cunoscute inca. De exemplu, arginina si metionina sunt amino acizi limitanti in dietele altor specii, si, probabil, si in cele ale dihorilor, insa cantitatea necesara a acestora este inca necunoscuta. Un animal va manca atat cat este nevoie pentru a-si acoperi necesarul de aminoacizi limitanti, chiar daca acest lucru inseamna ca va consuma de doua, sau de trei ori mai multi alti aminoacizi. Excesul acestora va fi metabolizat si transformat in energie, iar nitrogenul va fi eliminat pe cale renala.

Deficitul de taurina a fost atribuit drept cauza principala a aparitiei cardiomiopatiei dilatative si a degenerarii retiniene la pisici. Chiar daca cardiomiopatia dilatativa si degenerarea retiniana sunt boli care afecteaza si dihorii, la ora actuala sunt putine dovezi care sa sustina ca deficienta de taurina cauzeaza aceste patologii. Insa, se recomanda ca dietele dihorilor sa fie suplimentate cu taurina in aceeasi cantitate ca si dietele superpremium de pisici.

De asemenea, se presupune ca acidul arahidonic este un acid esential pentru dihori asa cum este si pentru pisici, datorita faptului ca este prezent numai in tesuturile animale. Uleiurile de peste sunt o sursa buna de acid arahidonic. Dietele pe baza de carne nu sunt deficiente de regula in taurina sau acid arahidonic.

Minarale si vitamine

Vitamina A

Dihorii, spre deosebire de pisici sunt capabili sa metabolizeze beta-carotenul in vitamina A, insa fac acest lucru ineficient, fiind nevoie ca dieta acestora sa fie suplimentata cu vitamina A.

Excesul de vitamina A in dieta induce aparitia de anomalii scheletale la pisici, iar acest lucru a fost observat si in cazul dihorilor cu diete bazate exclusiv pe ficat (acesta continand o cantitate considerabila de vitamina A)

Vitamina D

Necesarul de vitamina D depinde de concentratiile de calciu si fosfor din dieta si de durata de expunere la lumina ultravioleta (UVB). Rahitismul si dezvoltarea anormala a oaselor poate aparea in cazul dietelor deficiente in vitamina D, calciu si fosfor, in special in cazul in care expunerea la UVB este minimizata. Majoritatea dihorilor domestici sunt expusi la cantitati extrem de mici de UVB datorita faptului ca sunt crescuti exclusiv in casa.

Vitamina E

Sursa naturala de vitamina E pentru animalele carnivore este reprezentata de ficatul prazii lor. De asemenea vitamina E este adaugata in crochetele superpremium de animale ca si antioxidant. Dihorii hraniti cu cantitati mari de grasimi, pot avea un necesar mai mare de vitamina E, insa, deficientele apar de obicei in cazul dihorilor hraniti cu grasimi rancezite.

Tiamina (B1)

Concentratia de tiamina din crochetele comerciale de dihori este considerata adecvata in general. O dieta bazata exclusiv pe oua crude poate predispune dihorii la deficienta de tiamina.

Riboflavina (B2)

Necesarul de riboflavina este considerat sub 3mg/kg. Dietele comerciale contin de regula exces de riboflavina.

Piridoxina (B6)

 Un nivel suficient de piridoxina este cosiderat a fi 1 mg B6 la un kilogram de substanta uscata. Dietele comerciale contin de regula o cantitate de opt ori mai mare.

Cobalamina (B12)

Deficitul de B12 in cazul altor specii poate cauza anemii macrocitare hipocrome sau normocrome sau normocitare hipocrome sau normocrome. Deficienta de B12 nu a fost descrisa in cazul dihorilor.

Acid folic

Sinteza de acid folic de catre bacteriile intestinale nu a fost studiata in cazul dihorilor, insa dietele comerciale sunt considerate a avea o cantitate suficienta de acid folic.

Dietele necorespunzatoare pot determina boli nutritionale

  • Dihorii hraniti cu diete comerciale pentru caini mor dupa o anumita perioada, fie direct, datorita malnutritiei, fie datorita infectiilor gastrointestinale sau respiratorii datorate sistemului imunitar slabit.
  • Probleme de sanatate serioase incluzand alopecia, boli cardiace, scaderea masei musculare au fost atribuite direct sau indirect dietelor pe baza de mancare pentru pisici, de calitate inferioara. Lista ingredientelor continute de astfel de mancaruri contine, de obicei, porumbul. Metabolismul proteinelor din cereale alcalinizeaza urina animalelor, predispunand la formarea de uroliti din struviti la dihori si pisici ( Nivelul normal al pH-ului urinei la dihor ar trebui sa fie mai mic de 6.5).
  • Dihorii in crestere, hraniti cu diete pe baza de proteine vegetale, au o crestere intarziata, iar datorita disfunctiei sistemului imunitar sunt cu mult mai susceptibili la infectii gastrointestinale, respiratorii, coccidioza, gastrita cauzata de Helicobacter, ulcere gastrice si colita proliferativa.
  • Recent dietele “grain-free” care utilizeaza mazarea si cartofii dulci ca si baza in schimbul porumbului si a graului au aparut pe piata dietelor pentru animale de companie. Dihorii hraniti cu astfel de diete sunt predispusi la aparitia urolitilor de cisteina.
  • Osteodystrophia fibrosa (hiperparatiroidismul nutritional), poate aparea in cazul dihorilor hraniti cu diete pe baza de carne fara suplimente de calciu.
  • Insulinomul (tumori pancreatice) apare de obicei datorita dietelor bogate in carbohidrati si zaharuri.

Schimbarea dietei cu una potrivita necesitatilor dihorilor

Puii de dihori imprima mirosul mancarii de la o varsta foarte frageda si dezvolta preferinte in legatura cu aceasta inca de cand au doar cateva luni. Astfel, indiferent de strategia nutritionala aleasa, este important ca dihorii sa fie expusi la o varietate de gusturi, texturi, mirosuri si surse de proteina inca de cand sunt juvenili, pentru a putea avea o dieta cat mai flexibila atunci cand devin adulti. Acest lucru  poate fi de ajutor mai ales atunci cand dihorii dezvolta diferite afectiuni medicale care necesita modificarea dietei. Dihorii adulti, in schimb, pot fi destul de incapatanati si dificili de schimbat de pe dieta pe baza de crochete “gustoase” de calitate inferioara pentru pisici.

Modificarea dietei unui dihor adult poate fi un lucru stresant atat pentru proprietar, cat si pentru dihor. Cand o schimbare completa a acesteia este necesara, un amestec din crochetele vechi si cele noi, inmuiat in apa calda si dat prin blender poate fi oferit pentru inceput pentru a obisnui dihorul cu noul gust. Unii dihori, in schimb, mai degraba lupta decat sa isi schimbe dieta. Acestia fac o “declaratie” ferma de refuz a noii diete prin aruncarea acestia din bol, sau prin caratul acesteia  crocheta cu crocheta in litiera.

O schimbare brusca a dietei poate fi riscanta, avand in vedere ca unii dihori vor prefera sa se infometeze decat sa manance noua dieta. In acest caz, in loc sa ne dam batuti si sa lasam dihorul sa manance crochetele pe care si le doreste, putem sa ii oferim noile crochete macinate impreuna cu suplimente palatabile, pentru a introduce gusturile noi treptat.