Shiba Inu, caine inteligent si curios

Shiba Inu este cel mai mic dintre cainii originari din Japonia. A fost crescut ca si caine de vanatoare in regiunile montale ale tarii. In patria sa natala, Shiba Inu este o comoara nationala. Si cine ar putea sa contrazica acest fapt? Poate patrula pe un teren accidentat fara probleme, este un caine de paza indraznet si este curajos si plin de spirit. Desi sunt caini activi, carora le plac drumetiile, plimbarile si alergarile cu familia, cainii Shiba Inu sunt multumiti si cu cateva escapade pe luna, odata ce a devenit adult. Sunt extrem de iscusiti in evadari, asac a va trebui sa va asigurati ca aveti o curte bine imprejmuita, pentru a evita evadarile nedorite. Aveti grija ca poarta sa ramana mereu inchisa, asa ca daca locuiti la curte, va trebui sa instruiti copiii si oamenii care va intra in curte, sa fie atenti la acest aspect. Shiba Inu se va strecura afara din curte, la prima neatentie din partea dvoastra.

Este un caine foarte atasat de familie si nu suporta prea bine despartirile. Nici sa nu va ganditi sa tineti cainele in curte sau in garaj, daca nu il dresati: natura sa indrazneata va fi canalizata catre haos, zgomot si distrugere.

Cateva informatii pe scurt despre Shiba Inu

Shiba Inu este cel mai popular caine din Japonia.
Aparita unui Shiba ii determina adesea pe oameni sa se intrebe daca nu cumva e o vulpe. Are un corp compact, musculos, un cap in forma de pana, ochi caprui-inchisi si urechi triunghiulare erecte, trasaturi care se combina perfect pentru a-i oferi o expresie increzatoare si buna. Blanita lui vine in una din cele trei culori: rosu, negru, cafeniu si susan rosu (fire de par negru pe fundal rosu). Toate cele culori au o culoare crem-alba cunoscuta sub numele de uwajiro pe partile laterale ale botului, pe obraji, in interiorul urechilor, sub maxilarul si partea superioara a gatului, pe interiorul membrelor, pe abdomen si sub coada. Coada lui groasa si puternica este purtata curbat pe spate.

Stiati ca?

Shiba Inu este o rasa japoneza, unul din cele mai vechi tipuri de caini originari din acea natiune insulara si cel mai mic. Cuvantul “Shiba” in japoneza inseamna tufa, ca terenul pe care cainele a vanat, iar uneori este numit cainele mic de tufa. Cuvantul “Inu” inseamna caine.

Istoricul rasei Shiba Inu

Shiba exista in Japonia din cateva sute de ani si a fost folosit initial drept caine de vanatoare pe vanatul mare. El a inceput sa fie numit Shiba in anii 1920 si a fost declarat in 1936 ca fiind un produs pretios al Japoniei.
Cu toate acestea, valoarea sa pentru natiune nu l-a putut salva de aproape disparitia sa in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Dupa razboi, au ramas doar trei linii de Shiba. Un focar de jigodie in 1952 a amenintat din nou rasa. Pentru a salva cainii, a fost inceput un program de crestere care combina doua linii de Shiba: una, un caine mai masiv, cu oase grele ce se gasea in zonele muntoase si era folosit pentru vanatoare si alta cu o linie mai zvelta, gasit in alte zone ale Japoniei. Ocazional, aceste diferente se mai pot vedea in diferite cuiburi de Shiba si in zilele noastre.

Rasa a fost adusa pentru prima oara in Statele Unite in 1954, desi nu s-a facut nici un import serios pentru reproductie sau prezentari pana la sfarsitul anilor 1970. Primul cuib a fost fatat in 1979. American Kennel Club a recunoscut rasa in 1993. Shiba ocupa locul 63 printre rasele inregistrate de AKC.

Personalitatea cainilor Shiba Inu

Indraznet si cuminte, cu o sinceritate neafectata, Shiba Inu nu este un caine care sa ceara mult. Nu, el vrea totul, de la orice ai manca la cina, pana la toata afectiunea ta. Daca nu inveti sa ii stabilesti niste limite atunci cand este un catelus irezistibil ca un ursulet de plus, vei avea probleme cand va creste considerandu-se centrul universului.

Nu este neobisnuit ca Shiba sa gandeasca asa. Datorita independentei, deminitatii si rezervelor lor fata de straini, sunt adesea descrisi ca fiind precum pisicile. Cu membrii familiei insa, ei sunt afectuosi si loiali.

Shiba canta niste yodeluri deosebite cand vrea atentia ta, de exemplu, atunci cand nu i-ati oferit masa suficient de repede. El este de asemenea vocal si in alte moduri, tipand incantat cand vii acasa de la servciu sau ingrozit cand faci ceva crud cu el, cum ar fi incercarea de a-l face sa mearga frumos cu lesa atunci cand este un catelus. Acest caine i-ar putea da lectii de actorie pana si lui Al Pacino.

Oricat de dragut si de dulce ar fi, nu uita insa sa il dresezi si sa il socializezi de la o varsta frageda pentru a-l face sa intelegea ce este si ce nu este un comportament acceptabil. Asigurati-va ca intelege ca nu poate musca sau marai pentru a-si proteja mancarea sau jucariile preferate sic a celelalte animale de companie, sunt prietene, nu dusmani. Shiba Inu poate fi agresiv cu cainii pe care nu ii cunoaste, asa ca este importanta si socializarea timpurie cu alti caini. El nu trebuie sa fie timid sau agresiv fata de oameni.

Incepeti sa va dresati catelul din ziua in care il aduceti acsa. Chiar si la varsta de opt saptamani el este capabil sa absoarba tot ceea ce il puteti invata. Nu asteptati pana la varsta de sase luni pentru a incepe dresajul, astfel veti avea un caine mai capricios cu care aveti de-a face. Daca este posibil, mergeti cu el la o scoala de dresaj de la varsta de 10-12 saptamani si socializati, socializati, socializati. Cu toate acestea, trebuie sa aveti in vedere ca multe scoli de dresaj solicita realizarea intregii scheme de vaccinare a cainelui, pana sa fie acceptat in comunitate. De asemenea, majoritatea medicilor veterinari recomanda expunerea limitata la alti caini si locuri publica pana la finalizarea schemei de tratament - inclusiv pentru rabie, jigodie, parvovirus, tusea de canisa. In loc de formare in cadru oficial, puteti incepe sa va dresati cainele acasa si sa-l socializati in familie si prieteni, pana cand schema de vaccinare este finalizata. Aceste experiente il vor ajuta sa devina un caine adult calm.

Discutati cu crescatorul, descrieti exact ce cautati la un caine si solicitati-i ajutorul in alegerea unui catelus. Crescatorii vad puii zilnic si pot face recomandari neobisnuit de exacte odata ce stiu informatii despre stilul tau de viata si personalitatea ta. Indiferent ce doresti de la un Shiba, cauta unul al carui parinti au personalitati placute si care a fost socializat cu alti pui din cuib de la fatare.

Sanatatea cainelui Shiba Inu si bolile genetice la aceasta rasa

Toti cainii au potentialul de a dezvolta probleme genetice, asa cum si oamenii prezinta potentialul de a mosteni boli genetice. Feriti-va complet de orice crescator care refuza sa va inmaneze un certificat de sanatate pentru catel, care va spune ca aceasta rasa este complet ferita de probleme de sanatate sau care sustine ca puii sunt izolati de cea mai mare parte a gospodariei din motive ce tin de sanatatea acestora. Un crescator cu buna reputatie va fi sincer si va vorbi deschis despre problemele de sanatate ale rasei si despre incidenta acestora in cadrul liniilor genetice pe care le detine.

Shiba Inu este un caine destul de sanatos, insa au fost observate o serie de probleme genetice care includ: displazia soldului, luxatia patelara si probleme oculare. Alergiile sunt, de asemenea, o problema des intalnita la aceasta rasa - atopia- care cauzeaza de obicei mancarime. Deci, daca observati un comportament de scarpinat intens, roseata sau caderea blanitei, mergeti imediat la veterinar. Boala parodontala este vazuta, si in mod obisnuit, asa ca trebuie sa stabiliti un program preventiv de ingrijire dentara inca de la varsta mica.

Nu toate aceste aceste afectiuni pot fi depistate la un catel aflat in crestere, fiind imposibila anticiparea acestor probleme de sanatate de-a lungul vietii animalului, iar de aceea trebuie sa gasiti un crescator cu reputatie buna care sa fie dispus sa foloseasca la reproducere numai animale perfect sanatoase. Acest crescator trebuie sa fie capabil sa si certifice in mod independent faptul ca parintii cainelui (la fel si bunicii, etc.) au fost testati pentru depistarea defectelor genetice frecvente si declarati sanatosi si apti de reproducere. Aici intervin registrele medicale.

Crescatorii atenti isi testeaza cainii de reproductie pentru depistarea afectiunilor genetice si folosesc la monta numai indivizii perfect sanatosi care arata bine, insa uneori Mama Natura are alte planuri, iar puii pot dezvolta una dintre aceste probleme in ciuda tuturor masurilor de precautie. Ultimele descoperiri din medicina veterinara arata ca in majoritatea cazurilor, acesti caini tot se mai pot bucura de o viata de calitate. Daca va luati un pui de caine, intrebati crescatorul despre varsta pana la care au trait de-a lungul timpului cainii din linia genetica pe care o detine acesta si despre motivele decesului acestora.
Amintiti-va de faptul ca in momentul in care aduceti in casa dvs. un catel, aveti raspunderea de a-l proteja de una dintre cele mai frecvente probleme de sanatate: obezitatea. Mentinerea unui caine din rasa Shiba Inu la o greutate corporala adecvata reprezinta cel mai simplu mod de a-i proteja starea de sanatate generala. Folositi-va la maxim capacitatea de a preveni problemele medicale ale cainelui dvs., pentru a-i asigura sanatatea pe tot parcursul vietii acesteia.

Ingrijirea unui caine Shiba Inu

Shiba Inu are o blana cu strat dublu. Blana de dedesubt este moale si groasa, stratul de blana exterior este rigid si drept. Blana nu are nevoie de tundere si este usor de intretinut, dar trebuie sa fiti pregatit pentru naparlire.

Periati blana o data pe saptamana pentru a indeparta blana moarta si a distribui uleiurile de piele. De doua ori pe an, primavara si toamna, cainele Shiba Inu naparleste puternic timp de doua sau trei saptamani. In acest timp, va puteti astepta sa aveti gramezi de blana peste tot si un Shiba cu aspect de mancat de molii. O baie calda urmata de o sesiune serioasa de periere si uscare completa pana cand veti scapa de blanita care naparleste.

Restul este ingrijire de baza. Taiati unghiile dupa cum este necesar, de obicei in fiecare saptamana sau doua. Spalati si periati dintii cainelui cu o pasta de dinti de uz veterinar. Verificati saptamanal urechile cainelui de murdarie, roseata sau miros urat care poate indica o infectie. Daca urechile par murdare, stergeti-le cu o discheta de bumbac inmuiata cu un produs de curatare usor, echilibrat al pH-ului, recomandat de medicul veterinar. Invatati cainele de pui cu spalatul si periatul, pentru a accepta aceste operatiuni si cand va fi adult.