Shar pei, catelul mereu incruntat

„Dar nu conteaza, mi-am spus...nu o arbitrez, o iubesc oricum, are un temperament minunat, nu ma intereseaza defectul”. La monta nu am ajuns cu ea, deoarece, la doi ani si jumatate s-a produs brusc dezastrul. Bine ca nu a facut pui. S-a instalat din senin blocajul renal, trei saptamani nu a urinat absolut deloc, apoi s-a stins intr-o agonie groaznica. Aceste trei saptamani de chin ale Lilei, caci asa-i spuneam, m-au marcat definitiv. La doi ani si jumatate a murit prin insuficienta renala provocata de amiloidoza, o boala genetica crunta, transmisibila deci de la o generatie la alta. Sarmana nu avea nici o vina. Atunci mi-am dat seama de riscul reprezentat de achizitionarea puilor de Shar-Pei din surse necunoscute. Crescatorii responsabili ai rasei lupta pentru obtinerea unor exemplare corecte din punct de vedere fizic, comportamental si ce este mai important, fara tare si boli genetice. Nu exista inca teste genetice care sa identifice exemplarele purtatoare ale acestor boli genetice. Din aceasta cauza identificarea exemplarelor purtatoare ale acestor boli genetice se poate face doar in momentul in care animalul manifesta boala. De aceea, accidental, apar astfel de exemplare chiar si in crescatoriile recunoscute. In acest caz, crescatorul responsabil fie returneaza banii proprietarului, fie inlocuieste puiul bolnav cu unul sanatos. In acelasi timp, crescatorul stopeaza reproductia pe linia genetica respectiva. 

Nu trebuie sa confundati crescatorii afiliati la Asociatia Chinologica Romana cu samsarii sau inmultitorii de caini. Acestia nu fac selectie de rasa, activitatea lor avand numai substrat banesc.

Dar care sunt caracteristicile rasei? 

Acestea se gasesc publicate in standardul FCI nr. 309, al rasei Shar-Pei. De regula stapanul iubitor vede numai calitatile exemplarului detinut, insa adevarata valoare o apreciaza arbitrul chinolog in ringul expozitional.

Pentru oricare dintre noi conteaza mai putin istoricul rasei, faptul ca isi are originea in China si deriva din rasa Chow. Pentru doritorul de pui, probabil conteaza aspectul cutat, pentru detinator probabil conteaza in primul rand mentinerea sanatatii cainelui, iar pentru cel care a „pierdut” un Shar-Pei, cu siguranta conteaza experienta prin care a trecut si invatarea din greseli. Trebuie in primul rand constientizat ca este vorba de o rasa dificila iar motivatia de a detine Shar-Pei e important sa fie una puternica, pentru a nu da bir cu fugitii de la primele provocari, existand un numar foarte mare de abandonuri. Nu detinem Shar-Pei fiindca e la moda, ci pentru ca suntem responsabili si capabili de a ne indeplini misiunea in ciuda faptului ca inca nu avem traditia cresterii acestei rase, ea fiind o rasa relativ noua, nu demult in pragul disparitiei, in anii ‘70, existand doar cateva exemplare in Hong-Kong.

A fi stapan de Shar-Pei este de multe ori o misiune dificila, consumatoare de timp, energie si bani.

Bolile Shar-Pei-lor

Bineinteles ca puiul de Shar-Pei este „o achizitie de impuls”, pe care il vad si il vreau, insa pentru a nu regreta, trebuie sa facem intai putina cercetare, sa scotocim internetul in cautare de informatii deoarece carti de profil nu avem, trebuie sa vorbim cu detinatori si crescatori ai rasei. Trebuie stiute din start care sunt problemele de sanatate ale rasei si cu care din pacate este posibil sa va confruntati. Aici amintesc doar cateva: febra familiala a Shar-Peilor (FSF), amiloidoza, entropionul, cancere.

Pentru a evita pe cat posibil aceste probleme, puiul nu se achizitioneaza din pet shop-uri sau de la diversi vanzatori, de la care nu putem obtine informatii importante precum:

• Felul in care arata parintii, ce probleme de sanatate au, ce longevitate are linia din care provin, care le este temperamentul;
• Care sunt cauzele majore de moarte in linie. Media lor de viata este de 8-10 ani, dar sunt exemplare care mor mai devreme;
• Sunt deparazitati si vaccinati. 

Crescatorii raspund acestor intrebari, va pot indruma corect catre medici veterinari familiarizati cu rasa si problemele ei, ofera garantie asupra sanatatii puiului achizitionat.

Achizitionarea unui Shar-Pei

In momentul achizitiei, puiul trebuie sa fie deja microcipat si inscris in RECS numele crescatorului, acest lucru conditionand obtinerea pedigree-ului puiului. Conform legii, cainii care au pedigree pot sa devina reproducatori, iar cei fara pedigree trebuie obligatoriu castrati. Posesorul de cuib care solicita bani in plus pentru eliberarea pedigree-ului puiului, trebuie evitat. Nici un crescator adevarat nu vinde puiul fara pedigree si nu cere bani in plus pentru acest act. Crescatorul poate avea doua variante de pret, chiar la acelasi cuib, deoarece exista pui de calitate show si pui de calitate pet. Ambele calitati au pedigree,

Temperament 

Este de preferat ca puiul ales sa nu fie sperios, cautand sa se ascunda la vizionari, ori sa fie prea galagios. 

Fiind in general firi suspicioase, este necesar ca in primele 6 luni de viata sa lucrati mult cu puiul, sa intalneasca frecvent persoane noi, sa fiti lider si sa aiba incredere deplina in dumneavoastra. In aceste 6 luni ii veti forma comportamentul de si pe viata. Daca nu va permiteti sa-i alocati acest timp, este mai bine sa renuntati la achizitie sau sa asteptati o perioada potrivita.

Aportul dumneavoastra in formarea comportamentului companionului este crucial. Trebuie stiut ca un Shar-Pei speriat nu poate fi constrans spre a i se aplica o manopera medicala sau de igienizare si ca el se va lupta sa scape pana la moarte. Deci daca educatia deficitara, lipsa de incredere, temperamentul neechilibrat si incercarea cu orice pret de a aplica cu forta o manopera se insumeaza, rezultatul poate fi fatal pentru acel exemplar si este de preferat ca manopera respectiva sa se faca sub anestezie.

Timp de 10-14 zile dupa ce ajunge in casa dumneavoastra, alimentatia va fi obligatoriu similara cu cea din canisa. 

Hrana industriala speciala pentru pui este foarte buna pana pe la varsta de 4-6 luni, apoi este de preferat a se administra hrana pentru adulti.

Pana la trei luni, catelul va primi trei mese pe zi, iar treptat catre sase luni va fi hranit doar de doua ori pe zi, preferabil numai cu hrana uscata. Nu-i administrati resturi de la masa, friptura, carne de porc sau oase de pasare. Singurele oase permise sunt incheieturile mari de vita, crude.

Daca dupa achizitionarea catelului, apar secretii oculare excesive, chiar purulente, acesta sta cu ochii inchisi, este cazul prezentarii lui la cabinet pentru consult. Intarzierea prezentarii, in unele cazuri poate chiar sa compromita vederea. 

In primele saptamani sau luni de viata frecventa entropionului, adica rularea pleoapei catre interior este ridicata. La varsta mica, se prefera remedierea entropionului prin aplicarea firelor tractoare sau a capselor. Operatia corectoare, daca este cazul se amana pe cat posibil catre varsta de 8 luni, in ideea dezvoltarii complete a craniului.

Ingrijirea acasa 

Puiul trebuie obisnuit acasa cu manoperele de igienizare comune, precum cea a urechilor, a ghearelor, manopere care trebuie insusite de la medicul veterinar. Nu utilizati niciodata pentru curatarea canalului auricular betisoarele igienice, canalul fiind de regula foarte stramt si puteti rani catelul sau sa pierdeti tamponul de vata in conduct. De asemenea, administrarea in casa a medicatiei nu trebuie sa fie o problema, inca de mic, catelul trebuie obisnuit sa accepte administrarea de tablete, picaturi sau pomezi.

 Baia trebuie facuta cat mai rar, cand cainele chiar este murdar sau miroase deranjant. O spalare frecventa indeparteaza sebumul protector de pe piele si predispune prin uscaciune la iritatii, mancarimi si dermatite, cainele se va scarpina iar fenomenele vor creste in intensitate. Spalarea trebuie facuta cu sampoane speciale pentru caini, care nu usuca pielea foarte tare si utilizarea balsamurilor hidratante este chiar recomandata.

Shar-Pei-ul sforaie si trebuie facuta diferentierea clara cu problemele respiratorii, mai ales in primele luni de viata, iar in cazul in care se suprapune tusea si alterarea starii generale, verificarea la cabinet este obligatorie. Shar-Pei-ul are un repertoriu de sunete specific, cu care trebuie sa va obisnuiti- sforaituri, horcaieli, scuturari de cute si falcute. Atentie, persoanele sensibile la zgomote, chiar nu pot dormi cu un Shar-Pei foarte sforaitor in camera.

Naparlirea poate sa fie agresiva, cu goluri in blana, mancarimi si un miros mai pronuntat al cainelui. A nu se confunda naparlirea, care este fiziologica, cu eczeme si dermatite de diverse naturi. 

Din trusa de sertar a oricarui stapan de patruped si in special de Shar-Pei nu trebuie sa lipseasca termometrul.
In orice raport de stare proasta a animalului, facut medicului veterinar, este instructiv de mentionat acestuia temperatura corporala masurata intra-rectal, in conditiile de acasa.
Din nefericire, un procent mare de Shar-Pei manifesta febra de origine necunoscuta, iar o parte dintre acestia prezinta FSF, adica febra familiala a Shar-Pei-lor.

Afectiunile rasei

Febra Familiala a Shar-Pei-lor este o tulburare inflamatorie ereditara. Febra episodica este cel mai important si consistent semn clinic al acestei afectiuni. Temperatura creste de obicei la 40,5-41,5°C si dureaza in general 12-36 de ore. Un alt semn clinic comun care insoteste episodul febril este umflarea unei articulatii, de obicei cea a jaretului. Umflarea articulatiei jaretului mai este cunoscuta ca sindromul jaretului umflat, Swollen Hock Syndrome (SHS). Acest edem dureros fierbinte poate implica de asemenea articulatiile carpiene (echivalentul incheieturii mainii) si buzele. Cainii in criza de FSF au aspect tipic de animal bolnav, evita miscarea si atunci cand o fac pare ca, „merg pe oua”. Frecvent au dureri abdominale si spinarea curbata. Pot aparea si tulburari gastrointestinale, cum ar fi voma usoara si diareea. Aceasta Febra Familiala a Shar-Peilor face parte dintr-un sindrom mai larg, denumit Shar-Pei Autoinflammatory Disorder adica al tulburarilor autoinflamatorii ale Shar-Pei-lor. Acest sindrom are asociate mai multe manifestari, pe langa FSF putand include amiloidoza, artrita, otita recurenta, mucinoza cutanata, posibil si alte manifestari precum sindromul jaretului umflat- Swollen Hock Syndrome (SHS), cu sau fara febra, predispozitia catre mastocitom agresiv, dermatita alergica, celulita, sindromul socului toxic streptococic / fasceita necrozanta, limfangita, limfedem, limfangiectazie (cei trei L), vasculite, boli inflamatorii intestinale.

Pe langa FSF, amiloidoza, adica depunerea patologica in tesuturi, in special in zona medulara a rinichilor, in ficat, dar posibil si in alte organe a unei proteine denumite amiloid, care in cele din urma, prin acumulare striveste la propriu celulele organului respectiv si il blocheaza functional, este o entitate patologica predominanta la Shar-Pei comparativ cu alte rase. Daca in acumularea de amiloid, procesul este cronic, intins pe perioade de luni sau ani, cu instalarea lenta a insuficientei de organ, in sindromul socului toxic streptococic, deznodamantul poate fi fatal in interval de cateva ore pana la 48 de ore, iar o interventie medicala rapida si corecta nu poate garanta trecerea cu bine peste episod.

Succint, v-am prezentat cateva dintre dificultatile medicale ale rasei pe care sper ca nu le veti impartasi ca experienta alaturi de catelul pe care il aveti, sau pe care il veti avea.  Ceea ce trebuie sa primiti de la Shar-Pei este un dar de suflet, este bucuria de a trai o iubire fara margini, pura, neconditionata. In lumea Shar-Peiului, dumneavoastra, veti fi Centrul Universului.    

Cand achizitionati un Shar-Pei, pe langa cute si bot borcanat, se adauga la pachet si balute. Un bun stapan nu e scarbit de ele. Baluta sa fie cu tine!