Ciobanescul de Berna, un caine calm si rabdator

In prezent, ciobanescul de Berna este un caine de companie sau de expozitie, apreciat pentru calmul sau si pentru temperamentul rabdator. Daca va doriti un ciobanesc de Berna, pregatiti-va sa dati dovada de multa sarguinta pentru a-l gasi, a-l dresa si a-l obisnui cu oamenii si cu celelalte animale din casa.
Acesta este un caine de talie mare. Un pui de ciobanesc de Berna este dragalas si docil, insa va creste cu rapiditate, atingand greutatea adulta de aproximativ 32-55 kg (fiti pregatiti pentru mai mult).

Ciobanescul de Berna are nevoie de un nivel mediu de activitate. In general, cautati sa ii oferiti plimbari zilnice cu durata de cel putin jumatate de ora, plus alte cateva mici raite rapide pe afara, de-a lungul zilei. Nevoia de miscare poate varia de la individ la individ.

Pentru a mentine mintea si corpul animalului active si sanatoase, implicati cainele in activitati sportive. In functie de temperamentul si constitutia fiecarui individ in parte, acesti caini pot excela in competitii precum agilitate, drafting (tractiune), manare a turmei, obedienta sau urma. Daca sporturile organizate nu va impresioneaza, luati-va cainele la drumetii. Isi va cara singur apa si gustarile intr-un rucsac pentru caini. Ciobanestii de Berna pot fi caini de terapie extraordinari deoarece au un temperament bland si maleabil si pentru ca au inaltimea potrivita pentru a sta langa un pat si pentru a fi mangaiati.
Desi poate credeti despre el ca este un caine de exterior, nimic nu poate fi mai departe de adevar. Cainele ciobanesc de Berna iubeste oamenii, in special copiii, si va tanji astfel dupa compania umana. Trebuie sa aiba acces la o curte ingradita, insa atunci cand familia este acasa, acest caine trebuie sa stea in preajma acesteia.

Alte informatii pe scurt

• 
  Despre majoritatea ciobanestilor de Berna se stie ca au gura uscata, adica nu lasa saliva, insa acest aspect nu este adevarat pentru toti. Un caine cu buze stranse saliveaza mai putin decat unul cu buze atarnande.

• Blana tricolora a ciobanescului de Berna este deasa si moderat de lunga, cu par drept sau usor ondulat. Elimina foarte mult par mort.

• Acesti caini sunt sensibili la caldura si umiditate. Daca sunt tinuti la exterior, au nevoie de acces la multa umbra si apa proaspata.

Istoricul rasei

Ciobanescul de Berna, sau Berner Sennenhund (numele elvetian original), era folosit de catre fermierii alpini din cantonul Berna pentru diverse activitati legate de ferma. Acesti caini dirijau vitele catre pasune, trageau carucioare cu lapte catre laptarii si pazeau teritoriul fermei. In general, cainii trageau laptele in perechi, deci era un lucru normal sa fie vazuti cate doi inhamati la carucioare.
Despre ciobanestii de Berna se crede ca descind din caini de tip mastiff care au fost adusi in Elvetia de catre armatele romane in urma cu 2000 ani. Acolo, aceia s-au imperecheat cu caini din rase locale, iar descendentii au fost formati pentru a ajuta la muncile agricole. Odata cu era industriala, totusi, acesti caini aproape ca au disparut. Rasa a renascut la inceputul secolului XX, pentru a deveni un caine de companie, desi multi inca mai indeplinesc si in prezent sarcinile traditionale.

Asociatia Chinologica Americana a recunoscut rasa ciobanescului de Berna in anul 1937. In prezent aceasta rasa este clasata pe locul 39 in clasamentul inregistrarilor AKC, mai sus fata de locul 58 pe care il ocupa cu un deceniu in urma.

Personalitate si temperament

In general, acesta este un caine calm si rabdator. Potrivindu-se imprejurarilor date de munca pe care o desfasura, acesta este increzator in sine si vigilent. Este un caine de paza grozav, insa nu trebuie sa fie niciodata agresiv.
Atunci cand sunt dresati si socializeaza in mod adecvat, ciobanestii de Berna adulti sunt docili si toleranti. Ating maturitatea abia la varsta de 3-4 ani, iar perioada lunga de „copilarie” a acestor caini isi lasa amprenta asupra proprietarilor prin momente dificile. Puii sunt foarte activi, comunicativi si rebeli, deci adoptia unui astfel de caine este mai potrivita pentru familiile cu copii mici.

Puii pot fugari, ciupi sau musca in joaca, iar acest lucru poate fi inspaimantator sau periculos pentru un copil mic, chiar daca animalul nu doreste sa faca rau.
Ciobanestii de Berna se pot intelege bine cu alte animale daca sunt crescuti impreuna cu acestea, insa unii membri ai rasei poseda un instinct de vanatoare mai puternic decat altii. Trebuie tinuti la distanta de mamifere mici si blanoase.

Ca orice caine, puilor de ciobanesc de Berna le place enorm sa roada lucruri, iar datorita dimensiunilor lor, pot cauza mai multe pagube decat puii altor rase. Sunt predispusi la a inghiti obiecte precum sosete si prosoape, ajungand la consultatii medicale sau la operatii pentru remedierea blocajelor intestinale.

Datorita istoricului de animal de munca, ciobanescul de Berna tinde sa fie precaut in general, iar aceasta precautie se poate transforma cu usurinta in timiditate. Socializarea timpurie si frecventa este esentiala pentru a preveni comportamentul excesiv de banuitor sau timid fata de tot ceea ce este nou sau diferit. Aceasta rasa poate fi sensibila la zgomotele puternice sau la tipetele stridente, deci este importanta si obisnuirea cu diverse sunete.

Dresajul ciobanescului de Berna

Achizitionati ciobanescul de Berna de la un crescator care creste puii in casa si ii expune la diferite zgomote si sunete gospodaresti, precum si la oameni, inainte de a fi dati spre adoptie. Continuati socializarea cainelui inscriindu-l la grupe de dresaj, facand vizite prietenilor si vecinilor si luandu-l la cumparaturi.

Ciobanescul de Berna perfect nu este preluat asa de la crescator. Orice caine, oricat de bland ar fi, poate incepe sa latre galagios, sa sape, sa sara pe mese si sa adopte alte comportamente neplacute daca se plictiseste, daca nu este dresat sau daca nu este supravegheat.

Incepeti dresajul cainelui dvs. din ziua in care il achizitionati. Chiar si la varsta de doua luni, el este capabil sa isi insuseasca tot ceea ce il invatati. Nu asteptati sa ajunga la varsta de sase luni pentru a incepe dresajul deoarece astfel veti avea de lucrat cu un animal mai incapatanat. Daca este posibil, introduceti-l intr-o grupa de dresaj cu catei tineri la varsta de 10-12 saptamani pentru a socializa cat mai mult.

Totusi, tineti cont de faptul ca inscrierea in unele grupe de catei necesita anumite vaccinari (precum cea impotriva tusei de canisa) premergatoare, iar multi veterinari recomanda expunerea limitata la alti caini sau locuri publice pana cand schema de vaccinare (inclusiv pentru rabie, distemper si parvoviroza) nu este completa. In locul dresajului formal, puteti sa incepeti dresarea cainelui dvs. acasa si lasati-l sa socializeze cu membrii familiei si prieteni pana cand termina vaccinarile.

Vorbiti cu crescatorul, explicati-i exact ce va doriti de la un caine si cereti-i ajutorul pentru alegerea unui pui. Crescatorii isi cunosc cainii si pot face recomandari utile dupa ce afla cate ceva despre personalitatea si stilul dvs. de viata.

Ce trebuie sa stiti despre sanatatea ciobanescului de Berna

La aceasta rasa, problemele de sanatate includ displazia de cot si de sold, precum si alte probleme ortopedice. Afectiunile sau defectele oftalmologice care pot afecta ciobanestii de Berna sunt: atrofia retiniana progresiva, cataracta, entropionul si ectropionul. Acesti caini pot dezvolta o tulburare a coagularii sangelui numita sindrom von Willebrand.

Din nefericire, histiocitoza maligna, un tip de tumora adesea fatala, apare frecvent la aceasta rasa. Acesti caini mai pot fi afectati de probleme neurologice asociate cu degenerarea sau malformatia unei portiuni a creierului numita cerebel.
Nu toate aceste boli pot fi descoperite la un caine in crestere si este imposibil sa fie prezisa aparitia vreuneia dintre aceste maladii de-a lungul vietii animalului, de aceea trebuie sa apelati numai la crescatori profesionisti dispusi sa foloseasca la reproducere numai animale sanatoase. Acestia trebuie sa dispuna de certificate independente care sa ateste faptul ca parintii cainelui (si bunicii etc.) au fost testati pentru afectiunile frecvente si au fost declarati apti pentru monta.

Crescatorii implicati isi testeaza animalele de monta pentru bolile genetice si le folosesc pentru reproducere doar pe cele care arata bine si care sunt perfect sanatoase, insa Mama Natura are uneori alte planuri, iar unii pui pot dezvolta maladii congenitale in ciuda tuturor masurilor luate de crescatori. Ultimele descoperiri din medicina veterinara pot ajuta animalele astfel incat acestea sa poata duce o viata decenta in ciuda defectelor genetice. Daca va achizitionati un pui de catel, intrebati crescatorul despre varsta cainilor pe care ii detine si de cauzele mortii animalelor pe care le-a mai avut.

Din pacate, nu exista teste genetice pentru tipurile de cancer care duc la moartea multora dintre caini, chiar si de la varsta de 4 ani. Nicio linie genetica de ciobanesc de Berna nu este scutita de acest risc, iar toti proprietarii acestei rase trebuie sa ia in serios orice semn de boala sau schiopatura, chiar si nodulii sau denivelarile de pe piele. Interventia prompta a veterinarului ii poate prelungi viata in mod calitativ.

Crescatorii acestor caini depun eforturi mari pentru a imbunatati sanatatea acestei rase, inclusiv punand temelia Fundatiei Berner-Garde pentru a colecta si a transmite mai departe informatii despre bolile genetice care afecteaza rasa. Informatiile sunt valabile gratuit in mediul online si pot fi folosite de catre crescatori, cumparatori, proprietari si medici veterinari. Fundatia Berner-Garde mai sprijina si proiectele de cercetare care pot reduce incidenta bolilor la acesti caini.

Nu orice vizita a ciobanescului de Berna la medicul veterinar se face pentru o problema genetica. Acesti caini sunt cunoscuti pentru tendinta de a inghiti sosete, prosoape si obiecte care pot cauza blocaje intestinale. Unii dintre acestia au suportat chiar mai mult de o interventie chirurgicala pentru remedierea obstructiilor intestinale.

Ciobanestii de Berna reprezinta una dintre rasele predispuse la balonare si torsiune gastrica, cunoscuta si sub denumirea de dilatatie gastrica sau volvulus. Aceasta balonare are loc atunci cand stomacul se destinde cu aer. Se transforma intr-o problema mai grava, in torsiune gastrica, atunci cand stomacul se rasuceste pe axul sau, intrerupand fluxul de sange care il alimenteaza. Torsiunea gastrica se instaleaza brusc, iar un caine care cu un minut in urma se simtea bine, poate muri in cateva ore.

Urmariti simptome precum agitatie si deplasare excesiva, salivatie abundenta, gingii palide si linsul botului, incercari nereusite de voma si semne de durere. Torsiunea gastrica necesita interventie chirurgicala imediata, iar cainii care au fost afectati o data de dilatatie gastrica au tendinta de a mai trece prin asta si pe viitor. De aceea, se recomanda o procedura numita fixare gastrica, care va impiedica stomacul sa se mai rasuceasca ulterior. Aceasta interventie chirurgicala poate fi realizata si preventiv.

Ciobanestii de Berna nu suporta prea bine caldura si umiditatea excesiva. De cate ori ies afara, au nevoie de acces la umbra si apa rece si proaspata.
Nu uitati ca dupa ce adoptati un catel, aveti puterea de a-l proteja de una dintre cele mai comune probleme de sanatate: obezitatea. Mentinerea unui ciobanesc de Berna la o greutate corporala adecvata este cea mai simpla metoda de a-i prelungi viata. Straduiti-va sa luati toate masurile de preventie necesare pentru sanatatea animalului pe toata durata vietii acestuia.

Informatii de baza despre ingrijirea ciobanescului de Berna

Ciobanescul de Berna poseda o blana dubla si groasa, de lungime medie, care este compusa din par drept sau usor ondulat. Nu trebuie sa va surprinda faptul ca aceasta blana elimina multe fire moarte, insa perierea frecventa va permite mentinerea sub control a acestui fenomen. Cele mai potrivite ustensile pentru ingrijirea blanii acestor caini sunt periile din otel inoxidabil, periile inteligente si pieptenii din inox cu dinti fini si aspri.

Imbaiati acesti caini atunci cand sunt murdari, pentru a mentine luciul blanii. Prin periere regulata, murdaria de pe blana este inlaturata cu usurinta, deci baile nu sunt necesare prea frecvent. De obicei, 4-5 bai pe an sunt suficiente.

Restul tine de ingrijirea de baza. Mentineti-le urechile uscate pentru a nu se infecta si scurtati-le unghiile de cate ori este nevoie, de obicei la interval de cateva saptamani. Periati-le dintii frecvent pentru a le mentine sanatatea si igiena bucala.