Calul Akhal-Teke, un cal energic si expresiv

Acesta este, de fapt, un reprezentant modern al rasei primitive de cai turkmeni, considerat chiar un descendent direct al faimosilor cai din stepa asiatica ce „transpirau sange”, din trecut.

Trasaturi fizice

Calul Akhal-Teke este suplu si are o roba subtire si rara. Spre deosebire de standardele curente, Akhal-Teke prezinta o spinare lunga si curbata, o insertie joasa a cozii, un torace ingust si membre lungi.  Capul sau lung se termina intr-un bot mai fin, dar lung, iar gatul sau este mai degraba angular, decat curbat.Desi Akhal-Teke nu pare foarte impresionant la prima vedere, membrele sale solide, lungi si drepte au un aspect deosebit. Atunci cand paseste, pare sa pluteasca. Aceasta impresie reprezinta probabil rezultatul unor chisite mai lungi ale membrelor posterioare, care ii ofera o alura foarte lejera, ce reprezinta, fara indoiala, o adaptare la zona desertica din care provine acesta.  De asemenea, probabil datorita zonei de bastina, Akhal-Teke prezinta un grad ridicat de anduranta si rezistenta, care ii permit sa fie rapid la cursele de cai.Akhal-Teke prezinta de obicei marcaje albe pe fata si pe membre, iar roba sa poate avea diverse culori, inclusiv murga, neagra, roiba, cenusie si palomino (pacomiria). Cea mai intalnita culoare este cea izabela, cu tenta palida si metalica, trasatura mostenita de la stramosii turkmeni. Caii din aceasta rasa au o inaltime cuprinsa intre 145 cm si 165 cm la greaban.

ISTORICUL RASEI

Akhal-Teke este descendent al temutului si mult-mai-apreciatului cal turkmen. Despre rasa turkmena se presupune ca a fost folosita de Regele Darius ca animal de calarie in cadrul cavaleriei. Si Alexandru cel Mare a folosit acest cal in armata sa; tatal sau a obtinut armasarii de monta din Fergana, teritoriu cunoscut in prezent sub numele de Turkmenistan. Atunci cand romanii au ajuns in regiune, rasa turkmena s-a raspandit si propagat si mai mult, desi de-a lungul timpului a fost incrucisata cu alte rase pentru a i se ameliora forma si lungimea corpului. De exemplu, caii de Parthia, descind din caii turkmeni. Acestia s-au raspandit atunci cand s-a descoperit ca lucerna poate fi folosita ca nutreţ pentru cai. Caii de Parthia au devenit atat de cunoscuti, incat chinezii au incercat sa intre in posesia asa-numitilor cai care transpira sange”; acestia erau transformati in daruri pentru imparat.Desi rasa originala a cailor Turkmeni a disparut de mult, reminescentele trasaturilor lor pot fi observate si astazi la calul Akhal-Teke, care a aparut in fosta Uniune Sovietica; mai exact, in Desertul Kara-Kum si in zona deluroasa a Muntilor Kopet.

De fapt, a fost confirmata descendenta cailor Akhal-Teke din cei pe care chinezii ii considerau atat de fascinanti, si anume din cei care ”transpirau sange”.Triburile nomade, cunoscute sub numele de „Teke”, au fost creatorii initiali ai rasei Akhal-Teke. Aveau un mod aparte de a-si ingriji caii. De exemplu, isi faceau caii sa elimine prin transpiratie excesul de grasime, astfel incat acestia sa se mentina supli. Pe de alta parte, acesti cai nu ar fi supravietuit doar cu putina hrana disponibila in acele zone.De-a lungul anilor, rasa de cai Akhal-Teke a fost pastrata cu atentie de catre cei care se ocupau de cresterea lor. De fapt, aceasta rasa s-a pastrat atat de pura, incat atributele sale fizice le reflecta indeaproape pe cele ale stramosilor sai.  

Foto (By_Artur_Baboev_give-free-of-charge-right-for-promouting-of-Akhal-teke-article-on-Wikipedia-[CC-BY-SA-3.0-(https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)],-from-Wikimedia-Commons.