Probleme de sănătate frecvente la ariciul de companie

 Cancerul la arici

Cancerul este foarte răspândit la arici, în special la cei de peste trei ani. A fost raportat în toate organele corpului, dar este deosebit de frecvent la nivelul gurii, în tractul reproducător feminin și în tractul gastrointestinal. Semnele bolii sunt adesea nespecifice și includ pierderea în greutate, pierderea poftei de mâncare și letargia. Carcinomul oral cu celule scuamoase este relativ frecvent la aricii adulți. Ca și simptome frecvente, ne referim la un miros urât în gură și pierderea în greutate. Tratamentul, cum ar fi îndepărtarea chirurgicală a afecțiunilor canceroase, poate fi încercat, dar nu este de obicei curativ, deoarece cancerul este adesea foarte avansat în momentul diagnosticării. Aricii femele cu cancer uterin se pot prezenta cu o scurgere sângeroasă din regiunea urogenitală. În cazul în care este diagnosticată această afecțiune, se va recomanda o ovariohisterectomie (sterilizare).

Obezitatea aricilor

Hrana ariciului dumneavoastră trebuie să fie raționalizată pentru a preveni obezitatea. Dietele necorespunzătoare sau dezechilibrate pot duce la obezitate și malnutriție. Dacă ariciul dumneavoastră încearcă să se ghemuiască și încă i se mai pot vedea fața, urechile sau picioarele, este prea gras! În mod normal, un arici care se ghemuiește își poate înconjura complet fața și picioarele cu spinarea sa.

Probleme la nivelul ochilor

Aricii sunt deosebit de predispuși la leziuni oculare și ulcere corneene. Diagnosticul este același ca la orice alt animal de companie, dar tratamentul eficient este compromis deoarece aricii se ghemuiesc și își ascund fața. Datorită simțului lor sporit al auzului și mirosului, aricii orbi par să se înțeleagă relativ bine.

Boala dentară la arici

Tartrul, gingivita, boala parodontală și tumorile orale sunt frecvente la arici. Semnele de probleme dentare includ anorexia (nu mănâncă), halitoza (respirație urât mirositoare), sânge vizibil în jurul gurii sau zgârierea gurii cu laba. Utilizarea anesteziei generale sau a sedării injectabile va permite medicului veterinar să efectueze o examinare orală amănunțită, radiografii (raze X) și/sau o curățare dentară. În cazurile avansate, pot fi necesare extracții dentare.

Afecțiunile pielii la arici

Acarienii și infecțiile fungice ale pielii pot provoca pierderea țepilor. Ambele afecțiuni necesită o atenție veterinară adecvată și medicamente prescrise pe bază de consultație și analize.

Necroza piciorului

Aricii se prezintă uneori cu păr uman înfășurat în jurul uneia sau mai multor picioare, în special atunci când unul dintre proprietari are părul lung. Firele noastre de păr cad periodic și ajung pe podea, unde se pot înfășura cu ușurință în jurul piciorului unui arici hoinar. Părul poate constrânge piciorul sau poate restricționa circulația atât de mult încât piciorul se umflă și se infectează. În cazuri avansate, piciorul poate deveni necrotic. Această problemă este ușor de trecut cu vederea, deoarece picioarele sunt adesea ascunse sub corp sau ascunse în mantia zonei cu țepi a corpului. Dacă este depistată la timp, îndepărtarea materialului constrictiv și tratamentul cu antibiotice și medicamente antiinflamatorii vor rezolva problema. Amputarea chirurgicală a piciorului poate fi necesară dacă apare o necroză severă, mai ales dacă problema nu este detectată din timp.

Obiecte străine

Alimentele tari, cum ar fi bucățile de morcov sau jumătățile de alune, se pot bloca în cerul gurii ariciului. Semnele acestei probleme includ anorexie (nu mănâncă), scăderea apetitului și comportamentul de a-și scărpina gura cu laba. Este nevoie de anestezie generală sau de sedare injectabilă pentru a diagnostica problema și a disloca obiectul străin.

Dificultăți la examinare

Aricii au tendința de a se ascunde ca un ghem atunci când sunt manipulați. Aceasta este o reacție defensivă normală și face ca examinarea de către medicul veterinar să fie dificilă, dacă nu imposibilă. Cei mai mulți arici vor avea nevoie de anestezie sau sedare injectabilă chiar și pentru o examinare de bază. Deși există întotdeauna un mic risc în cazul anesteziei, riscul de deces este mai mare dacă nu se efectuează o examinare amănunțită și testele necesare, cum ar fi analizele de sânge sau radiografiile, pentru a vă diagnostica și trata corect ariciul. Utilizarea unui anestezic gazos, cum ar fi izofluranul, este relativ sigură și permite ca examinarea și orice teste de diagnosticare necesare să se desfășoare în siguranță atât pentru animalul dumneavoastră de companie, cât și pentru medicul veterinar! Există, de asemenea, sedative injectabile mai noi, pe care mulți medici veterinari pricepuți le folosesc pentru a efectua examinări și proceduri neinvazive.