Prietenii blanosi ne ajuta in lupta cu depresia si singuratatea, dupa pierderea sotului sau partenerului de viata

„Exista din ce in ce mai multe dovezi ca retelele noastre de asistenta sociala sunt cu adevarat benefice pentru mentinerea sanatatii noastre mintale in urma unor evenimente stresante, in ciuda sentimentului devastator pe care il experimentam atunci cand suferim pierderi majore”, a spus Dawn Carr autorul principal si profesor asociat la Facultatea de Stat din Florida in sociologie. „Am fost interesat sa inteleg alternativele la retelele umane pentru atenuarea consecintelor psihologice ale pierderii sotului.

Carr si echipa lui au comparat persoanele care au trecut prin pierderea sotului cu cele care au ramas casatorite. Apoi au examinat dacca efectele pierderii sotului difera pentru cei care aveau un animal de companie in momentul decesului sau divortului.

Cercetatorii au aratat ca toate persoanele care si-au pierdut sotul au inregistrat niveluri mai mari de depresie. Cu toate acestea, persoanale fara animale de companie au inregistrat cresteri mai semnificative ale simptomelor depresiei si ale singuratatii decat cele care au avut animale de companie. De fapt, cei care au avut un animal de companie si au experimentat decesul sau divortul de sotul lor, nu se simteau mai singuri decat adultii in varsta care nu au trecut printr-un astfel de eveniment.

„Aceasta este o constatare importanta si impresionanta”, a aratat Carr. „Experienta unor depresii dupa o pierdere este normala, dar de obicei suntem capabili sa ne adaptam in timp la aceste pierderi. Singuratatea persistenta, pe de alta parte, este asociata cu incidente mai mari de mortalitate si debut mai rapid al dizabilitatii, ceea ce inseamna ca este deosebit de rau pentru sanatatea celui in cauza”. Constatarile noastre sugereaza ca animalele de companie ar putea ajuta persoanele sa evite consecintele negative ale singuratatii, dupa o pierdere”.

Echipa lui Carr a folosit date dintr-un esantion de adulti mai in varsta care au participat la un sondaj experimental despre interactiunea om - animal de companie ca parte a Studiului de Sanatate si Pensionare din 2012, a Universitatii din Michigan si a corelat datele cu informatii suplimentare adunate intre 2008-2014. Au identificat persoanele care detineau fie o pisica, fie un caine.

„In viata de zi cu zi, doar a avea o pisica sau un caine nu te face mai sanatos”, a spus Carr. „Dar cand va confruntati cu un eveniment stresant, s-ar putea sa ne bazam pe animalul de companie pentru sprijin. Puteti vorbi cu cainele dvs. Acesta nu va spune nimanui ca esti o persoana rea, ci pur si simplu te va iubi. Sau poti mangaia si alinta pisica, ceea ce in sine e o activitate foarte calmanta”.
Cercetatorii au aratat ca ar trebui sa se efectueze studii suplimentare pentru a explica de ce a avea un animal de companie ajuta la mentinerea sanatatii mintale. Carr a sugerat insa ca ar putea avea legatura cu faptul ca sentomentul ca tu contezi pentru cineva este foarte important atunci cand te confrunti cu pierderea sotului sau partenerului de viata.
„Deseori, relatia pe care o avem cu sotul nostru este cea mai intima, iar sentimentul de sine este cumva integrat in aceasta relatie”, a spus Carr. „Deci pierderea acestui sens al scopului si sensului din viata noastra care provine din aceasta relatie poate fi intr-adevar devastator. Un animal de companie ar putea ajuta la compnesarea a unora din aceste sentimente. Este logic sa gandesti: “Ei bine, cel putin acest animal de companie inca are nevoie de mine. Eu pot avea grija de el. Il pot iubi si ma apreciaza”. Aceasta abilitate de a oferi dragoste este intr-adevar destul de puternica”.

Rezultatele au posibile consecinte asupra politicilor sociale. De exemplu, poate fi benefic sa includem animalele insotitoare in tratamentul persoanelor care locuiesc in azile de batrani sau sa reduci barierele in detinerea de animale de companie in astfel de unitati.

Journal Reference:

Dawn C Carr, Miles G Taylor, Nancy R Gee, Natalie Sachs-Ericsson. Psychological Health Benefits of Companion Animals Following a Social Loss. The Gerontologist, 2019; DOI: 10.1093/geront/gnz109