De ce apare naparlirea la caini?

Ritmul si cantitatea naparlirii observate la caini pot fi influentate de mai multe afectiuni sau circumstante. Unele rase pot naparli mai mult decat altele, iar cainii in varsta pierd mai mult par decat cei tineri. Unele dintre cele mai frecvente cauze ale caderii parului si ale intetirii naparlirii pot include:

• Alergiile
• Dezechilibrele alimentare
• Tulburarile hormonale
• Infectiile
• Medicamentele
• Parazitii
• Naparlirea sezoniera
• Stresul    

Alergiile

Alergiile de diverse tipuri ale cainilor tind sa se manifeste la nivelul pielii, cauzand mancarimi si inflamatie care pot determina animalul sa se linga excesiv sau sa se scarpine intens. Agitatia constanta poate cauza slabirea rezistentei firelor de par si caderea acestora, ducand la aparitia de zone fara par. 

Dezechilibrele alimentare

O hrana de slaba calitate poate duce la aparitia mai multor afectiuni care pot contribui la sanatatea precara a pielii si blanii. Pierderea parului datorita deficitelor nutritionale se instaleaza cel mai adesea pe toata suprafata corpului, fiind frecvent precedata de matitatea blanii.

Tulburarile hormonale

Anumite disfunctii tiroidiene, precum hipotiroidismul si sindromul Cushing, sunt cunoscute pentru efectul lor de cadere a parului, care tinde sa dispara din anumite parti ale corpului si nu in mod uniform, de pe toata suprafata corporala. Dezechilibrele estrogenice, ale testosteronului si ale progesteronului pot contribui, de asemenea, la sporirea si diminuarea generala a fenomenului de naparlire.  Naparlirea excesiva in timpul gestatiei si lactatiei pot prezenta si componente hormonale.

Infectiile si infestatia cu paraziti

Pielea care si-a pierdut integritatea sau care a fost mentinuta prea mult timp in umezeala poate dezvolta infectii bacteriene care pot duce la pierderea parului. Cainii care isi pierd parul datorita infectiilor pielii pot prezenta pe suprafata corpului, de asemenea, si zone pline de urme ale gratajului (scarpinarii) si de rani deschise, precum si miros neplacut ce provine de la nivelul pielii si blanii. Infestatiile cu paraziti pot lua forma raiei sarcoptice sau a sensibilitatii fata de saliva de purice.

Medicamentele

Anumite medicamente, ca de exemplu corticosteroizii folositi pe termen lung, provoaca caderea parului. Majoritatea cazurilor de cadere a parului si de naparlire provocate de medicamente sunt reversibile dupa intreruperea medicatiei. 

Naparlirea sezoniera

Multi caini au tendinta sa naparleasca foarte mult in timpul schimbarilor sezoniere, cand trec de la roba de vara la cea de iarna si invers. Pe masura ce animalul isi schimba stratul sezonier de blana, veti observa adesea atat o accentuare a caderii normale a parului, cat si formarea de smocuri de puf care se formeaza din stratul intern al blanii. 

Stresul

Anxietatea si stresul va pot afecta animalul in  mai multe moduri, inclusiv prin cresterea frecventei cardiace, diminuarea apetitului si schimbari de comportament. In anumite cazuri, poate cauza si o crestere temporara a ratei de naparlire a animalului.

Ce trebuie sa faceti daca cainele dvs. incepe sa naparleasca?

Daca cainele dvs. incepe brusc sa elimine mai mult par decat in mod normal, primul pas pe care trebuie sa il faceti este sa verificati daca exista circumstante care sa favorizeze in mod normal acest fenomen, precum naparlirea sezoniera. Mai departe, primul lucru care trebuie verificat in cazul unei naparliri generalizate este dieta animalului, pentru a stabili daca nu contine o proportie prea mare de zahar sau sare, care pot agrava pierderea parului, sau daca au aparut recent circumstante noi care ar putea cauza animalului stres suplimentar. Daca nu reusiti sa stabiliti motivul care a dus la declansarea naparlirii suplimentare a cainelui, este recomandat ca animalul sa fie consultat de un medic veterinar pentru informatii suplimentare.  Daca pielea este afectata sau daca boala aflata la baza afectiunii pielii determina aparitia unor zone lipsite de par, se va examina la microscop o mostra prelevata din zona afectata, printr-o tehnica numita citologie cutanata. Aceasta va permite veterinarului care examineaza animalul sa verifice existenta parazitilor externi, cum sunt acarienii raiei sau capusele, precum si sa observe prezenta unor organisme de dimensiuni si mai mici, cum sunt anumite tipuri de ciuperci si bacterii. Medicul va verifica istoricul medical al pacientului, inclusiv daca i se administreaza vreun medicament in prezent, pentru a depista daca aceste medicamente sunt responsabile de pierderea parului, si va efectua teste de diagnostic, inclusiv hemoleucograma, examen biochimic si urinanaliza, care vor ajuta la excluderea infectiilor sistemice cu bacterii sau fungi si a tulburarilor hormonale, aceste teste putand releva si prezenta eozinofilelor, un tip de celule sanguine care pot indica o reactie alergica recenta.  Daca se suspicioneaza o alergie, medicul veterinar poate opta pentru efectuarea unui test intradermic de depistare a alergiilor, injectand cantitati foarte mici de alergeni suspicionati in pielea animalului pentru a vedea daca apar reactii localizate. In functie de circumstantele ce tin de animal, medicul veterinar va alcatui impreuna cu dvs. un plan de tratament care ar putea include teste alergologice, modificari alimentare si administrarea de antibiotice sau antihistaminice.

Prevenirea naparlirii

Desi animalul dvs. va naparli probabil mereu intr-o oarecare masura, naparlirea normala poate fi atenuata prin cateva metode diferite, iar naparlirea anormala poate fi adesea prevenita prin inlaturarea factorilor cauzali. Cantitatea anormala de par pierdut se poate datora afectiunilor precum hipotiroidismul si sindromul Cushing, acestea fiind in general depistate devreme daca animalul beneficiaza in mod regulat de controale medicale, deoarece pot fi descoperite la analizele de sange uzuale. Asigurand o starea de sanatate bine mentinuta a pielii cainelui si lipsa microorganismelor la acest nivel, indepliniti doua conditii obligatorii pentru evitarea pierderii excesive a parului, deoarece pielea prea uscata poate favoriza o pierdere accentuata a parului, iar pielea care pastreaza prea multa umezeala este supusa riscului de dermatite bacteriene sau fungice. Acest aspect reprezinta o adevarata problema mai ales pentru cainii care prezinta un strat de blana protectoare foarte deasa care poate mentine umezeala la nivelul pielii, favorizand multiplicarea bacteriilor si a fungilor la acest nivel.  Este, de asemenea, extrem de important sa asigurati pacientului o ratie zilnica potrivita pentru varsta, talia si rasa sa, si de asemenea sa inlaturati orice factor de mediu care ar putea favoriza aceasta pierdere a parului. Corpul cainelui imbatraneste pe masura ce animalul inainteaza in varsta, iar necesitatile sale nutritive se pot schimba de-a lungul timpului; in anumite cazuri, animalele mai in varsta ar putea necesita trecerea la o alimentatie specifica seniorilor, special conceputa pentru a fi mai usor de asimilat de catre sistemul lor digestiv. Naparlirea normala poate fi atenuata prin tratamentul cu Omega-3 si cu suplimente vitaminice, precum si prin imbaieri regulate riguroase si periere pentru a mentine in cea mai buna stare pielea si blana animalului.