Boli umane rare descoperite la caini

Studiul este publicat in Jurnalul de Patologie Veterinara

Numarul de cazuri de hipertensiune pulmonara (HP) raportate in Statele Unite este scazut, afectand 15 pana la 50 de oameni per milion in fiecare an. BVOP este diagnosticat in doar 10% din cazurile de HP unde nici o alta cauza a bolii nu a fost determinata. Din pacate, sunt foarte putine optiuni de tratament eficiente pentru BVOP, iar transplantul de plaman adesea devine cea mai buna alegere.

„Este posibil ca BVOP sa fie mai frecventa caini decat la oameni, dar acest lucru nu a fost inca determinat si necesita sa fie studiat in continuare”, spune Williams.
Hipertensiunea pulmonara apare datorita vaselor anormale de sange, care fac dificila pomparea sangelui de la inima si asigurarea de oxigen in restul corpului.
In cazurile de BVOP, venele mici din plamani devin blocate, crescand astfel presiunea in aceste vase de sange si, ulterior, cauzand insuficienta cardiaca.

„Acelasi proces se intampla si la animale”, spune Williams. ”Acesti caini vin de asemenea cu simptome asemanatoare celor de la oameni, desi, datorita faptului ca schimbarile de sanatate subtile nu pot fi recunoscute la fel de usor la caini, moartea poate sa apara repede, odata ce animalul a fost vazut de catre un medic veterinar”.
Simptomele includ tusea, rata crescuta a respiratiei, insuficienta respiratorie, pierdea apetitului si oboseala cronica. Progresul fatal al bolii la oameni poate dura pana la doi ani.

„BVOP este o boala slab inteleasa, nu doar datorita faptului ca este asa de rara, ci si pentru ca nu au fost alte animale cunoscute pentru a avea aceasta boala.”, spune Williams. ”Descoperirile noastre schimba lucrurile”.
”Williams a spus ca descoperirea ar putea fi importanta pentru medicina umana datorita faptului ca boala canina poate servi ca si model pentru BVOP umana.

„Asemenea cazuri care apar ajuta la reamintirea a cat de importanta este medicina veterinara pentru medicina in general”, spune el. ”Colegii nostri din domeniul medicinii umane devin mult mai constienti de multe boli comune cu cele ale pacientilor nostri si despre modul in care putem invata unii de la altii.”.