Istoricul porcusorului de Guineea

Diferite familii de rozatoare au evoluat de la aceste mamifere foarte timpurii pana acum 20 milione de ani, in timpul epocii miocene mijlocii, in care familia de rozatoare Caviidae a aparut in Amerca de Sud.

De la aceste specii stravechi, porcusorul de Guineea modern a evoluat. Porcusorul de Guineea apartine genului cavia, care cuprinde patru membri, toti membri salbatici traind in America de Sud.

Porcusorul de Guineea domestic a trait alaturi de oameni pentru mii de ani si este similar – dar nu exact la fel – ca si verisorii sai salbatici. Aceste rude salbatice se gasesc in pasunile si tufarisurile din America de Sud, precum si in climatele desertice si de altitudini inalte ale Muntilor Anzi.

Numele stiintific pentru porcusorul de Guineea domestic este Caviidae porcellus. Porcusorul de Guineea este un rozator si este inrudit cu multe creaturi diverse asemanatoare soarecelui, castorului, porcului spinos si capibara. Asemeni majoritatii rozatoarelor, porcusorul de Guineea este ierbivor sau mananca plante.

Dintii sai frontali, sau incisivii, cresc continuu, asemeni incisivilor tuturor rozatoarelor si trebuie tociti prin roadere. Majoritatea porcusorilor de Guineea – domestici si salbatici – impartasesc aceleasi forme fizice. Acestia au un corp rotund si un cap mare care ocupa o treime din lungimea totala a animalului. Ochii si urechile sunt mari. Membrele posterioare au trei degete cu gheare, in timp ce membrele anterioare au patru degete cu gheare.

Porcusorul de Guineea nu are coada. Atat cel domestic cat si cel salbatic sunt cunoscuti pentru abilitatea lor de a se reproduce repede. Femelele sunt capabile sa ramana gestante de la varsta de 1 luna. Gestatia tine aproximativ doua pana la trei luni la porcusorii de Guineea, in functie de specie. Gestatiile constau de obicei in trei sau patru pui.

Verisorii salbatici ai porcusorului de Guineea domestic traiesc in grupuri numite turme, in care acestia folosesc o serie de sunete prin care guita, chitaie sau tipa pentru a comunica unii cu altii. Pentru a mentine pacea in turma, porcusorii stabilesc o ordine a dominantei. Un mascul devine animalul dominant din grup si este singurul caruia i se permite sa se imperecheze cu femelele.

Deoarece porcusorii salbatici au putine forme fizice de aparare impotriva pradatorilor, acestia isi utilizeaza gruparile sociale pentru protectie. Membrii unei turme salbatice creaza urme intre vizuinile lor pentru a putea fugi cu usurinta in cazul in care se apropie un pericol.
Acestia de asemenea se avertizeaza unul pe altul cu privire la pradatori prin vocalizari si limbaj corporal pe care alti porcusori le pot intelege.

Domesticirea porcusorilor de Guineea

Acum mii de ani in urma, nativii Americii de Sud se hraneau cu porcusori salbatici. Incasii au domesticit probabil animalul in jurul anului 5000 inainte de era noastra. Acestia foloseau porcusorii pentru hrana si in ceremoniile religioase. Spaniolii care au ajuns in Peru in secolul saisprezece nu mai vazusera aceste animale.

De unde au acest nume?

Teorii diferite abunda cu privire la modul in care acestia au ajuns sa fie numiti porcusori de Guineea, cand acestia nu sunt porci de fapt. Unii istorici au speculat ca din moment ce carnea acestora are gust asemanator cu cea de porc, oamenii au inceput sa se refere la acest animal ca si porc. Termenul de Guineea ar putea fi o pronuntare gresita a Guyana, o tara din America Centrala in care animalele au fost achizitionate de comerciantii europeni.

O alta teorie sustine faptul ca aceste animale au fost vandute de comerciantii olandezi pentru o guinee, o moneda veche. Deoarece oamenii au crezut ca aceste animale mici semanau cu porcii, acestia au devenit porcusori de Guineea.
Dupa ce Spania a cucerit imperiul Incas la mijlocul anilor 1500, comerciantii olandezi au adus porcusorii inapoi in Europa. Acestia au devenit populari ca si animale de companie pentru aristrocratii din Europa in timpul anilor 1600, in mare parte deoarece Regina Elizabeta I a Angliei a avut unul ca si animal de companie. In urmatorii 300 de ani, europenii au inceput cresterea deliberata a porcusorilor de Guineea pentru diferite insusiri. In secolul 19, imigrantii britanici au adus o parte dintre acesti porcusori de Guineea special crescuti in America, iar cresterea porcusorilor in Statele Unite a inceput sa infloreasca.

Porcusorii de Guineea astazi

Astazi, in Statele Unite, porcusorul de Guineea este in principal un animal si un companion iubit. in America de Nord si Europa, utilizarea principala a porcusorului de Guineea este ca si animal de companie, de prezentare si de cercetare. Porcusorii de Guineea crescuti special sunt vanduti laboratoarelor, unde acestia sunt utilizati pentru a studia bolile umane. Aproximativ 500.000 de porcusori de Guineea sunt utilizati in scop stiintific pentru cercetare in fiecare an. Din acest motiv, se foloseste in limba engleza termenul de porcusor de Guineea pentru orice creatura care este subiectul unui experiment stiintific.

In America de Sud, unde a fost domesticit porcusorul de Guineea, animalul inca este utilizat pentru hrana si pentru ceremoniile religioase. Cunoscut ca si cobai in cultura sud americana, porcusorul de Guineea este mancat de majoritatea oamenilor din toate clasele soaciale deoarece carnea sa are un continut proteic ridicat. Carnea porcusorului de Guineea este de asemenea mancata in unele zone urbane din America de Nord in care traiesc oameni din America Latina.

In satele mici din Muntii Anzi, porcusorii de Guineea sunt crescuti des in casa, de obicei in bucatarie. Aici, locuitorii unei case traiesc in apropiere de animalele lor. In orasele mari, precum Lima, Peru si La Paz, Bolivia, porcusorii de Guineea sunt de asemenea crescuti uneori in casa. Totusi, cresterea in scop comercial a porcusorilor de Guineea pentru hrana a devenit mai des intalnita.
Porcusorul de Guineea este un factor important in economiile unor tari sud-americane. Chiar si gunoiul produs de acestia, un produs secundar al comertului de carne a porcusorului de Guineea, este utilizat ca si fertilizator.