Duminică, Aprilie 28, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri

Majoritatea pisicilor traiesc fara a cunoaste tulburari serioase ale acestor procese vitale. Altele, totusi, experimenteaza urolitiaza, o afectiune potential letala, caracterizata prin formarea de mici pietre (urolite) undeva, in cadrul acestui sistem complex. Tractul urinar superior este alcatuit din doi rinichi, cu rol in procesele metabolice, si din doua canale subtiri (uretere), fiecare dintre acestea provenind de la un rinichi si avand rol in transportul urinei de la rinichi catre tractul urinar inferior.

Tractul urinar inferior, a carui functie este pur excretorie, cuprinde vezica urinara, un organ cavitar musculos care colecteaza urina transportata catre acesta prin intremediul ureterelor, depozitand-o pana in momentul evacuarii prin intermediul urmatoarei componente a tractului urinar inferior, si anume uretra, un canal subtire care conecteaza vezica urinara la mediul extern. Urolitele se pot forma fie de-a lungul tractului urinar superior, fie de-a lungul tractului urinar inferior.

Rinichii felinelor prezinta multe functii importante. Printre acestea se afla:

  1. filtrarea deseurilor metabolice precum ureea, sarurile minerale si diverse toxine ce provin din circulatie;
  2. reglarea volumului corporal de fluide si concentratia sanguina a unor hormoni si substante chimice importante;
  3. recircularea sangelui purificat de toxine prin organismul animalului;
  4. facilitarea excretiei produsilor de metabolism filtrati din sange (combinati cu apa pentru a forma urina), inainte de a atinge concentratia toxica.

„Urolitele din vezica sunt compuse din substante minerale, fie struviti, fie cristale din oxalat de calciu, in timp ce urolitele renale se formeaza intotdeauna din oxalat de calciu. Aceste minerale sunt prezente in mod natural in corpul unei pisici, insa pietrele se formeaza atunci cand concentratia acestora in sistemul urinar depaseste o anumita valoare", sustine Dr. Richard Goldstein, profesor asociat de medicina a animalelor mici, de la Facultatea de Medicina Veterinara din cadrul Universitatii Cornell. „Atunci cand acest prag al concentratiei este depasit, incepe formarea cristalelor, iar aceste cristale se acumuleaza si pot forma urolite. Nu stim de ce se intampla acest lucru, dar am observat ca apare frecvent la pisicile domestice, in special la cele care nu sunt foarte active, care nu beau suficienta apa sau care nu urineaza destul de des", sustine Dr. Richard Goldstein.

In unele cazuri, urolitele vezicale pot fi mici si rare, si pot ramane fixate in mod inofensiv undeva de-a lungul trectului urinar sau pot fi eliminate din organism fara sa manifeste simptome. In alte cazuri, totusi, acestea pot ajunge la dimensiuni considerabile, pot irita in mod dureros peretele tractului urinar si pot cauza hemoragii. In cel mai rau caz, pot ajunge in uretra, unde pot bloca eliminarea urinei. Blocajul total, care obstrueaza complet fluxul de urina si care impiedica eliminarea toxinelor din organismul pisicii, reprezinta o urgenta medicala care, fara interventie rapida, ar putea fi fatala. Aceste blocaje sunt mai frecvente la motani, deoarece acestia poseda o uretra ingusta si susceptibila obstructiilor. Simptomele initiale tipice includ prezenta sangelui in urina, cresterea frecventei de urinare, precum si durerea la mictiune. 

Urolitele renale, pe de alta parte, nu cauzeaza de obicei simptome remarcabile, decat atunci cand ajung la dimensiuni foarte mari. „Deci, unele pisici nu sunt diagnosticate cu acesta afectiune decat atunci cand apar problemele", sustine Dr. Richard Goldstein. Acesta mai sustine si faptul ca atat urolitele vezicale, cat si cele renale, pot fi diagnosticate pe baza ecografiei abdominale sau a radiografiilor.

In ceea ce priveste tratamentul urolitiaze renale, Dr. Richard Goldstein sustine: „In majoritatea cazurilor, recomand sa practicam operatii pe rinichi si sa inlaturam astfel pietrele formate, doar daca acestea produc infectie si obstructie semnificativa. Insa urolitele din vezica urinara sunt tratate, de bicei, fie pe cale chirurgicala, fie cu ajutorul laserului care le fragmenteaza." Din pacate, adauga acesta, exista riscul ca urolitele sa recidiveze daca nu sunt aplicate anumite masuri de preventie, care presupun in general o combinatie de terapie medicamentoasa si regim alimentar.

Pentru a diminua riscul de aparitie al urolitelor renale si vezicale, Dr. Goldstein ofera proprietarilor de pisici urmatoarele recomandari: „Asigurati-va de faptul ca pisica dvs. are in permanenta acces la apa, pe care sa o bea. Pisicile prefera apa proaspata, deci nu o lasati sa devina statuta. De asemenea, mai credem ca 50 % din dieta unei pisici ar trebui sa consiste din hrana umeda. Asigurati-va, de asemenea, ca pisica face miscare suficienta." Mentinerea curata a litierei va incuraja urinarea mai frecventa, acest lucru fiind recomandat.