Otita la caini si pisici

Anatomia urechii 

Urechea este compusa din punct de vedere al importantei clinice din trei zone principale, si anume: urechea externa, urechea medie si urechea interna. 

Urechea externa cuprinde pavilionul auricular (acea parte a urechii vizibila cu ochiul liber, care este compusa din cartilaj si acoperita de piele si par) si canalul auditiv. La caini canalul auditiv este mobil si mult mai adanc decat cel al omului, avand un traiect in forma literei “L”. 

Urechea medie include timpanul si o serie de oase foarte mici (ciocanel, scarita si nicovala) care au rolul de a transmite sunetul catre urechea interna, precum si alte elemente printre care si trompa lui Eustachio, un conduct care leaga urechea medie de faringe si care are rolul de reglare a presiunii interne de la nivelul urechii. 

Urechea interna reprezinta o structura complexa formata din cohlee (organ al auzului) si sistem vestibular (organ al echilibrului).

Simptome 

Otita externa este cea mai frecventa afectiune a canalului auditiv. Aeasta se instaleaza atunci cand componentele urechii externe (stratul de piele care captuseste pavilionul auricular si canalul auditiv) se inflameaza.

Semnele clinice includ:

• scuturari din cap,
• miros neplacut,
• inrosirea/inflamatia,
• scarpinatul la nivelul urechilor,
• cresterea cantitatii de secretii auriculare si
• formarea crustelor de piele la acest nivel.

Afectiunea poate fi unilaterala (o singura ureche este afectata) sau bilaterala (ambele urechi sunt afectate simultan), iar simptomele se pot instala brusc sau treptat. Otita externa poate fi cauzata de mai multi factori, dintre care unii pot afecta urechea in mod direct (paraziti, corpuri straine sau alergii), iar altii pot reprezenta doar factori perpetuanti (bacterii, levuri sau otite medii persistente). La animale, forma pavilioanelor auriculare si a canalului auditiv pot predispune la infectii ale urechii externa. Identificarea factorilor cauzali reprezinta cheia unui bun control al inflamatiei. In caz contrar, otita poate recidiva.

Inflamatia componentelor urechii medii poarta denumirea de otita medie si este de obicei cauzata de extinderea inflamatiei din urechea externa sau de un corp strain ce penetreaza timpanul. Aceasta afectiune ramasa ne tratata poate duce la pierderea auzului si la pierderi de echilibru. Simptomele otitei medii pot fi similare cu cele din otita externa. Scuturarile din cap, scarpinarea urechii, frecarea cu urechea afectata de pardoseala sau diverse obiecte din jur si rotirea usoara a capului catre partea afectata reprezinta simptome caracteristice acestei afectiuni.

Urechea afectata este in general dureroasa si poate prezenta scurgeri cu aspect inflamator la nivelul canalului auditiv. Recidivele repetate ale otitei externe pot reprezenta un alt simptom al otitei medii. Deoarece o parte din nervii faciali trec pe la nivelul urechii medii, paralizia de nerv facial, constrictia pupilara (micsorarea pupilei), lasarea in jos a pleoapei inferioare, afundarea globului ocular in orbita si protruzia pleoapei a treia pot aparea pe partea cu urechea afectata. 

Daca otita medie evolueaza in paralel cu otita interna (inflamatia structurilor urechii interne), se mai poate observa si o inclinare mai pronuntata a capului catre partea afectata. In plus, un animal cu urechea interna afectata va prezenta o lipsa generala de coordonare, suficient de severa incat sa creeze dificultati la ridicare si la deplasare. O miscare involuntara ritmica pe plan orizontal a ochilor (numita nistagmus) poate fi observata si in inflamatia urechii interne. Daca inflamatia se extinde pana la creier, pot fi observate si simptome neurologice.

Cauze

Recunoscand simptomele otitei, puteti apela la un medic veterinar cat mai rapid pentru a primi tratamentul adecvat in functie de problema. Medicul veterinar va efectua la nevoie o serie de investigatii prin care sa stabileasca cauza exacta a otitei, pentru a putea institui si un tratament adaptat tipului acesteia. Tratamentul poate fi extrem de complex daca implica corectarea mai multor factori, precum cei cauzali, secundari, predispozanti sau perpetuanti. Niste exemple ale acestor tipuri de factori includ:

• cauze primare: paraziti, dermatofiti, paraziti, alergii, tulburari endocrine, corpi straini, boli autoimune, tumori, granuloame, tulburari ale procesului de cheratinizare sau disfunctii ale glandelor secretorii locale;
• cauze secundare: bacterii, fungi;
• factori predispozanti: defecte de conformatie, predispozitie de rasa, umezeala excesiva, imunosupresie, boli virale;
• factori perpetuanti: modificari secundare inflamatiilor cronice, otita medie si defecte structurale ale membranei timpanice (opacitate, cicatrizari, ruptura, etc.).

Ingrijire preventiva

Cel mai bun tratament al otitei il reprezinta prevenirea acesteia. Inspectati in mod regulat urechile animalului dvs. si notati orice modificare de temperatura locala, de culoare sau aspect al pielii, de cantitate a secretiilor ceruminoase sau orice alte schimbari. Daca observati astfel de schimbari in urechea patrupedului dvs., atunci este necesar un consult amanuntit. Medicul veterinar va poate arata la nevoie cum trebuie curatate urechile animalului in mod corect.

Frecventa toaletarii locale va scadea probabil treptat, de la curatare zilnica la curatare saptamanala, preventiva. Canalul auditiv trebuie mentinut curat si bine aerisit. Aplicand solutii sicative in urechea cainilor care inoata frecvent sau prevenind patrunderea apei in canalul auditiv in timpul bailor, puteti ajuta la diminuarea riscului de suprainfectie bacteriana secundara umezelii excesive.

Uneori, smulgerea sau tunderea smocurilor de par din interiorul urechilor sau din jurul acestora favorizeaza o buna ventilatie si ajuta la scaderea umiditatii de la acest nivel. Este recomandat sa cereti sfatul veterinarului inainte de a pune in practica aceasta metoda, deoarece uneori smulgerea excesiva a parului din aceste zone sensibile poate favoriza aparitia inflamatiei. Medicul veterinar va poate arata cum se poate efectua o igienizare corecta si adaptata urechilor patrupedului dvs.., in functie de particularitatile acestuia.