Disfunctia cognitiva la pisicile in varsta

Un motiv important al cresterii numarului acestora deriva din faptul ca tot mai multi oameni au acceptat pisici in jurul casei. Dar o influenta in aceasta crestere dramatica a avut-o si faptul ca pisicile din ziua de astazi traiesc mai mult decat in trecut.

Ca si rezultat al imbunatatirii intretinerii pisicilor, al alimentatiei corecte, al dezvoltarii domeniului veterinar si asa mai departe, nu este neobisnuit ca o pisica sa ajunga pana la varsta de 20-21 ani (echivalentul a 96-100 ani umani). Exista, totusi, si un revers al medaliei. Pe masura ce pisicile imbatranesc, asemeni oamenilor, acestea devin susceptibile pentru diverse boli asociate cu varsta inaintata. Pe masura ce trec anii, functia organelor interne ale acestora se depreciaza tot mai mult, iar eficienta sistemului lor imunitar scade in mod natural.

Printre cele mai ingrijoratoare si mai derutante probleme de sanatate legate de varsta, o reprezinta disfunctia cognitiva, o boala cu evolutie progresiva si complicata, ale carei simptome se aseamana cu cele ale oamenilor ce sufera de Alzheimer si de dementa senila.

Semnele comportamentale ale disfunctiei cognitive tind sa devina evidente la pisicile cu varste ce depasesc 10 ani.

Simptomele includ:

• dezorientare spatiala,
• rataciri pe teritorii departate de casa,
• lipsa interesului pentru joaca,
• somn excesiv,
• perturbarea ciclurilor somn/veghe,
• perioade lungi de privire in gol,
• indiferenta fata de hrana si apa, urinare si defecare in afara litierei si
• episoade frecvente de vocalizare nejustificata, in timpul noptii.

O parte din comportamentul bizar pate fi justificat prin impactul progresiv al bolii care se agraveaza treptat, pe masura ce animalul imbatraneste, sau prin afectiunile comune ale animalelor in varsta.

• De exemplu, durerea cauzata de artrita se poate intensifica de-a lungul anilor, cauzand degradarea treptata a abilitatilor fizice ale unei pisici candva atletice.
• Insuficienta renala poate influenta comportamentul legat de folosirea litierei, prin urinare excesiva si imbibare rapida a substratului din litiera, ceea ce determina majoritatea pisicilor sa gaseasca solutii alternative pentru locul de urinare sau defecare.
• Artrita poate, de asemenea, sa afecteze capacitatea animalului de a urca in litiera la timp.
• Vocalizarile din timpul noptii sunt relativ frecvente la pisicile suferinde de hipertiroidism sau hipertensiune arteriala, care poate declansa detasare retiniana si orbire, ceea ce duce la anxietate si confuzie.
• Parodontoza progresiva dureroasa poate descuraja pisica sa se hraneasca cu acelasi entuziasm ca in tinerete.

Semnele de disfunctie cognitiva pot fi explicate si prin deteriorarea neurologica, conform prof. univ. dr. Alexander de Lahunta, profesor emerit la catedra de anatomie de la Facultatea de Medicina Veterinara din cadrul Universitatii Cornell. „Daca examinez o pisica, iar aceasta se comporta ca si cum ar trai intr-o lume proprie, nu raspunde la comenzile mele, paseste in cerc sau se izoleaza intr-un colt al camerei, atunci consider ca acest comportament se datoreaza unei afectiuni a prozencefalului", sustine acesta.

Prozencefalul include cea mai mare portiune a creierului, cerebelul. Aceasta zona a creierului controleaza raspunsul animalului la stimulii din mediu proveniti pe cale vizualasi auditiva, precum si functiile vitale ale somnului si hranirii. Comportamentul anormal declansat din acea parte a creierului poate fi cauzat de o varietate de afectiuni, precum inflamatia tisulara, tumorile, traumatismele sau bolile metabolice.

Daca imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) si analiza lichidului cerebrospinal nu depisteaza leziuni anatomice ale creierului, atunci problema este una dintre acelea care necesita cel mai bine interventia unui etolog veterinar sau a unui psihiatru veterinar, explica prof. univ. dr. Alexander de Lahunta. Dupa ce sunt excluse alte afectiuni potential cauzatoare, precum hipertiroidismul sau insuficienta renala, medicul veterinar poate prescrie un anxiolitic, precum fluoxetina, pentru a calma unele simptome alarmante ale disfunctiei cognitive (un medicament denumit L-deprenyl s-a dovedit eficient pentru imbunatatirea functiei cerebrale la caini, insa nu a fost inca aprobat pentru administrarea la pisici).

Specialistii in comportamentul animalelor sustin faptul ca posesorii de pisici pot juca un rol semnificativ in incetinirea progresiei senilitatii feline si a dizabilitatilor ce o acompaniaza. Cateva sugestii in acest scop ar fi: hranirea pisicilor in varsta cu alimente bogate in vitamina E si antioxidanti, substante despre care se stie caintarzie efectele imbatranirii; evitarea aducerii in casa a unui alt animal a carui prezenta ar putea fi stresanta pentru pisica; avand grija ca litierele sa fie foarte accesibile, cu laturi joase, pentru acces facil. Daca pisica geriatrica prezinta dificultati in a urca sau a cobori scarile, asigurati-i rampe acolo unde are nevoie. Si nu uitati sa duceti animalul la medicul veterinar pentru controlale de rutina, astfel incat problemele de sanatate sa fie identificate in stadii timpurii, atunci cand inca sunt tratabile.