Ce reprezintă piometrita la caini sau la pisici?

Progesteronul cauzeaza modificari la nivelul uterului, necesare pentru o eventuala gestatie, supunand uterul negestant la un risc de colonizare bacteriana. Bacteriile pot ajunge in uter prin ascensiunea directa a florei bacteriene normale din portiunea inferioara a tractului urogenital sau, mai rar, prin diseminare pe calea sangelui. Escherichia coli este bacteria cea mai frecvent izolata din uterul catelelor si pisicilor cu piometrita.

Frecventa de aparitie a piometritei pare sa fie mai mare la catea decat la pisica, probabil datorita faptului ca la prima dintre acestea ovulatia este spontana si aflata mai frecvent sub influenta unei concentratii crescute de progesteron. Un risc crescut de aparitie a piometritei apare in urma administrarii de estrogen la catea; estrogenul nu trebuie folosit ca mijloc de contraceptie. Administrarea progesteronului la pisici poate declansa, de asemenea, piometrita; compusii pe baza de progesteron nu trebuie folositi ca antiinflamatoare sau pentru temperarea modificarilor comportamentale la pisicile nesterilizate.

Care sunt simptomele piometritei?

Piometrita poate fi insotita sau nu de scurgeri vaginale, in functie de integritatea cervixului. Piometritele cu cervix inchis sunt mai grave, datorita potentialului lor de provocare a rupturilor uterine, care au consecinte grave. Simptomele clasice de piometrita includ:

• Scurgeri vaginale foarte urat mirositoare
• Anorexie completa sau partiala (lipsa interesului pentru hrana)
• Febra
• Letargie
• Scadere in greutate
• Aspect neingrijit
• Voma si diaree
• Sete si urinare excesiva

Ce teste sunt necesare?

Prin analizele de sange si de urina se depisteaza adesea un numar ridicat de celule albe, insuficienta renala, diluarea urinei si o concentratie serica mai mare a progesteronului. Radiografia si ecografia abdominala sunt utile pentru confirmarea diagnosticului.  Piometrita se poate instala doar intr-un corn uterin, in timp ce in celalalt pot exista fetusi viabili.

Ce tratament este necesar?

Tratamentul de electie in cazul piometritei, in urma stabilizarii pacientului prin fluidoterapie intravenoasa si antibioterapie, este reprezentat de ovariohisterectomie, o optiune nedorita in cazul femelelor cu valoare de reproductie. Tratamentul medical al piometritei cu cervix deschis prin utilizarea prostaglandinei F2-alfa (PGF2 alfa) si a unor antibiotice adecvate, a avut succes atat la catea, cat si la pisica. PGF2 alfa determina evacuarea continutului uterin si scaderea concentratiei serice a progesteronului. Prezenta fetusilor vii trebuie exclusa prin utilizarea ultrasonografiei inainte de administrarea PGF2 alfa datorita pericolului de avort pe care il prezinta acest medicament.

Femelele candidate pentru tratamentul cu PGF2 alfa trebuie sa fie tinere si sanatoase din alte puncte de vedere, sa aiba un cervix deschis (ex.: scurgeri vaginale) si un potential reproductiv mare. Contraindicatiile pentru utilizarea prostaglandinelor includ urmatoarele:

• Prezenta unei gestatii dorite
• Afectiuni grave coexistente
• Prezenta unor ramasite de fetusi mumifiati
• Raspunsul la tratamentul cu PGF2 alfa depinde mai degraba de gradul de afectare a peretilor uterini, decat de dozele de PGF2 alfa. Catelele si pisicile afectate pot fi spitalizate pe durata tratamentului cu PGF2 alfa pentru monitorizarea starii clinice a acestora, pentru posibilitatea administrarii tratamentului adjuvant, care implica fluidoterapie si antibioterapie, si pentru monitorizarea efectelor secundare, precum si a raspunsului la tratament. Unele dintre acestea pot fi tratate si in sistem ambulatoriu.
• Reactiile fizice predictibile apar dupa administrarea PGF2 alfa si includ urmatoarele:
• Neliniste
• Gafaiala
• Salivatie excesiva
• Voma
• Diaree
• Urinare excesiva
• Dilatarea pupilelor
• Lingerea excesiva (numai pisicile)
• Lordoza (numai pisicile)
• Framantarea suprafetelor moi cu membrele anterioare (numai pisicile)

Aceste reactii dispar de obicei de la sine dupa o ora de la administrarea injectabila a PGF2 alfa. Dupa  fiecare administrare ulterioara a PGF2 alfa, reactiile secundare se atenueaza de obicei ca severitate si durata. Aceste reactii sunt rareori considerate suficient de severe pentru a impune intreruperea tratamentului.

Care este prognosticul?

Rezultatele pozitive ce apar in timp scurt, caracterizate prin disparitia semnelor de piometrita, ar trebui sa fie evidente la finalul tratamentului cu PGF2 alfa. In momentul externarii, catelele si pisicile ar trebui sa manifeste un apetit imbunatatit, temperatura rectala normala si scurgeri vaginale diminuate sau absente. Re-examinarea initiala trebuie programata dupa 2 saptamani de la ultima administrare de PGF2 alfa, daca scurgerile vaginale lipsesc sau exista in cantitate foarte mica, iar uterul nu este dilatat. Radiografia sau ecografia abdominala poate fi folosita pentru evaluarea gradului de involutie uterina, comparativ cu cel de la examinarile precedente.

Persistenta semnelor clinice sugereaza repetarea tratamentului; tratamentul ulterior al piometritei recidivante poate avea succes si poate fi luat in calcul daca starea clinica a catelei sau pisicii permite acest lucru. Raspunsul favorabil de lunga durata la tratament se defineste prin restabilirea ciclului estral normal, insotita de obtinerea de noi produsi de conceptie si de ducerea gestatiei la termen. Se recomanda imperecherea la urmatorul estru pentru a se evita potentialele complicatii ce pot aparea ca efect al progesteronului asupra uterului negestant.

Prostaglandinele nu vindeca leziunile deja existente ale peretilor uterini; medicamentele de generatie mai noua ce blocheaza actiunea progesteronului ar putea fi utile, atunci cand uzul lor va fi aprobat in Statele Unite ale Americii. Rata generala de succes al conceptiei in urma tratamentului cu PGF2 alfa a fost stabilita ca fiind cuprinsa intre 40% si 82% la catele si de 85% la pisici