Ce reprezinta imposibilitatea de a sta in picioare?

• Paralizie
• Sindrom vestibular geriatric
• Mielopatie degenerativa
• Botulism

In majoritatea cazurilor, incapacitatea de a sta in picioare reprezinta o problema grava de sanatate care poate afecta viata de zi cu zi a cainelui dvs. Poate fi vorba despre inceputul unui proces patologic grav, fiind necesara interventia medicului veterinar. Unele cazuri de boala pot fi periculoase si pot pune in pericol viata animalului, deci este important sa recunoasteti simptomele unora dintre cele mai grave boli care se manifesta astfel. Daca cainele dvs. manifesta dificultati in mentinerea posturii patrupodale, nu treceti cu vederea acest simptom!

De ce isi pot pierde cainii capacitatea de a sta in picioare?

Inabilitatea sau dificultatile intampinate la adoptarea pozitiei patrupodale sau la activitatile zilnice obisnuite pot fi semnele unei afectiuni foarte grave. Orice caine isi poate pierde brusc echilibrul sau paraliza, insa unii pot fi afectati mai mult decat altii, in functie de varsta sau de rasa. Aceste probleme pot aparea din mai multe cauze serioase, care trebuie remediate cat mai rapid posibil.

Paralizia 

Paralizia canina se aseamana cu paralizia umana, deoarece se poate instala rapid si poate impiedica animalul sa-si exercite activitatile de zi cu zi.  Aceasta poate fi cauzata de capusele care transmit boala Lyme, boala care se poate extinde pe calea sangelui in corpul si organele cainelui, putand fi fatala.  O alta cauza o poate reprezenta dezvoltarea unei tumori la nivelul maduvei spinarii.  Tumorile pot secreta in corpul animalului toxine si particule virale care ii pun in pericol viata, dar pot migra si pe calea nervilor, permitand deteriorarea organelor vitale.  Aceste tumori accentueaza de obicei gradul paraliziei mai lent decat boala Lyme. De aceea, membrele posterioare ale animalului vor fi afectate mai intai, in acest caz, urmate apoi de cele anterioare, daca afectiunea nu este tratata. Uneori, infectiile pot cauza, de asemenea, paralizie daca nu sunt tratate in mod corespunzator, mai ales in cazul celor care se instaleaza in preajma fetei sau a urechilor.  Daca  nu sunt tratate rapid si corect, infectiile pot provoca leziuni ale muschilor, nervilor si partilor vitale ale organismului, ducand la paralizie. Rabia si boala Distemper pot avea acelasi efect, deoarece pot raspandi particulele virale in tesutul cerebral al cainelui. Daca aceste particule virale castiga lupta cu sistemul imunitar al cainelui, boala poate fi fatala. 

Displazia de disc intervertebral (DDIV)

Displazia de disc intervertebral se instaleaza atunci cand discurile cartilaginoase dintre vertebrele coloanei vertebrale ale cainelui se exteriorizeaza si preseaza maduva spinarii. Acest fenomen va cauza inflamatie interna, care poate duce la diminuarea functiei neuronale si la durere si care va poate impiedica animalul sa execute cu usurinta activitatile de zi cu zi, precum mersul sau statul in picioare. Aceasta poate cauza chiar si paralizie la nivelul oricarei parti a corpului, in functie de localizarea discului intervertebral afectat. Cainii din rasele Corgi, Dachshund, Basset Hound, dar si din alte rase predispuse la nanism genetic, sunt mai susceptibile la displazia de disc intervertebral, nicio rasa nefiind imuna la aceasta boala. Și cainii obezi sau supraponderali, ce apartin raselor predispuse, pot dobandi mai usor aceasta afectiune.  Unele semne posibile ale DDIV includ evitarea miscarilor gatului sau mentinerea aplecata a capului. Un caine cu aceasta afectiune va refuza sa isi miste capul sau gatul deoarece aceste miscari ii provoaca durere, in schimb se la limita la simpla miscare a ochilor pentru a va privi. Alte simptome sunt reprezentate de rigiditate a membrelor, dureri ale spatelui, tipete subite la miscare sau la atingere, durere abdominala sau incordare a abdomenului, urinare partiala sau anormala, cocosare sau arcuire a spatelui, tararea picioarelor, pasitul pe varful membrelor sau impleticirea picioarelor in mers sau in statiune patrupodala, evitarea sariturilor si refuzul de a se ridica sau de a se aseza. Aceasta afectiune poate uneori sa cauzeze anxietate animalului, deoarece acesta stie ca miscandu-se, isi va declansa durere. Se pot observa si scaderea apetitului si a nivelului de activitate, pierderea controlului mictiunii, tremorul clatinarea sau prabusirea corpului, precum si deprecierea starii generale.

Sindromul vestibular geriatric

Se presupune ca sindromul vestibular geriatric este cauzat de o leziune sau de o hemoragie cerebrala, dar pana in prezent nu au fost descoperite dovezi care sa sprijine aceasta teorie. Aceasta boala afecteaza capacitatea de mentinere a echilibrului si provoaca ameteala, pierderea echilibrului si vertij. Poate aparea mai frecvent la cainii in varsta. In aproape toate cazurile, recuperarea este completa, iar afectiunea poate lasa in urma cel mult o inclinare persistenta a capului. Acest sindrom poate fi cauzat de infectiile recidivante ale urechii, de perforarea timpanului cauzata de igienizarea excesiva a canalului auditiv sau in urma traumatismelor produse de lovituri la nivelul capului. Atacul vascular cerebral, tumorile, polipii, hipotiroidismul, meningoencefalita, precum si anumite medicamente si antibiotice, pot constitui, de asemenea, cauze ale acestui sindrom. Aceasta boala poate constitui un defect congenital, ce poate fi prezent inca de la nastere. Infectiile auriculare reprezinta cele mai frecvente cauze ale acestui sindrom la animalele tinere. Atunci cand apare la animale adulte, cauza este necunoscuta, insa tumorile cerebrale pot fi o cauza posibila. Sindromul vestibular central, care reprezinta un tip mai frecvent si mai grav al bolii, poate fi cauzat de o boala inflamatorie, de o infectie, de hemoragii sau traumatisme cerebrale, de cancer sau de o intrerupere a fluxului de sange la nivelul creierului. Simptomele includ salivatie excesiva, senzatie de voma si voma, inclinari ale capului, pierderea coordonarii, mers in cerc si poticniri in mers, caderi, rostogoliri si miscari involuntare ale ochilor sau nistagmus, care reprezinta miscari ritmice ale globilor oculari pe orizontala sau pe verticala. Daca este infectata o singura ureche, inclinarea capului, mersul in cerc si nistagmusul se vor manifesta doar pe partea respectiva. Aceasta boala este de obicei observata inca de la nastere, pana la varsta de 3 luni. O parte din rasele predispuse la boala sunt Ciobanescul German, Doberman Pinscher-ul, Beagle-ul, Cocker-ul Spaniel Englezesc, Fox Terrier-ul cu blana neteda si Terrier-ul Tibetan. Atunci cand ajunge la veterinar, cainele va fi expus unei examinari clinice complete pentru a se stabili daca boala este de origine periferica sau centrala. Uneori sunt efectuate radiografii si teste de sange, culturi microbiene cu antibiograma, precum si examene citologice, care sa ajute la excluderea altor cauze potentiale ale simptomelor. 

Mielopatia degenerativa

Se instaleaza atunci cand fasciculele nervoase din maduva spinarii incep sa se degenereze, fenomen ce afecteaza caile de comunicare dintre creier si extremitati. Acest sindrom se instaleaza de obicei la varste cuprinse intre 8 si 14 ani. Va incepe cu pierderea coordonarii membrelor posterioare, care va determina cainele sa aiba un mers clatinat si sa isi tarasca picioarele. Uneori se manifesta la un singur membru posterior, extinzandu-se apoi si catre celalalt. Pe masura ce boala se agraveaza, membrele vor deveni din ce in ce mai slabite, iar cainele va avea dificultati la mentinerea echilibrului. Afectiunea va continua sa progreseze pana cand animalul nu se va mai putea ridica de jos si nici deplasa in mers, proces care poate dura intre 6 luni si un an. Daca simptomele continua sa se agraveze, cainele isi va pierde in cele din urma si controlul membrelor anterioare. Mielopatia degenerativa este o boala nedureroasa.

Botulismul

Este cauzat de infectia cu o bacterie numita Clostridium botulinum, care elibereaza o toxina. Bacteriile din aceasta specie pot ramane in stare latenta o perioada foarte lunga de timp, dezvoltandu-se rapid in medii lipsite de oxigen. Sursele acestei toxine pot fi reprezentate de fan, iarba, cereale si carcase de animal aflate in descompunere, precum si de vegetatie putrezita. Este o boala destul de rara, dar grava, iar simptomele se instaleaza de obicei dupa 12 - 36 ore de la contactul cu toxina botulinica. Unele simptome includ salivatie excesiva, dilatarea pupilelor, slabiciune generala, paralizie care incepe de la nivelul membrelor posterioare si se deplaseaza treptat anterior, efort respirator crescut, dificultati la inghitire si paralizie a nervilor faciali. Netratata, boala poate conduce la moarte prin paralizia muschilor respiratori. Cea mai frecventa cale de contaminare cu toxina botulinica o reprezinta consumul de catre caine a unei carcase de animal infectat cu bacteria in cauza. Este dificil de stabilit diagnosticul clar al infectiei, deoarece aceasta imita simptomele mai multor boli.

Ce puteti face in cazul in care cainele dvs. isi pierde capacitatea de a sta in picioare

Daca banuiti ca paralizia animalului este cauzata de deplasarea unui disc intervertebral, duceti-va cainele la medicul veterinar imediat, deoarece aceasta reprezinta o urgenta. Daca nu gasiti cabinetul veterinar deschis la o ora tarzie, apelati la un serviciu de urgente veterinare sau asteptati pana a doua zi la prima ora. Cu cat asteptati mai mult, cu atat leziunile aparute la nivelul maduvei spinale vor fi mai grave. Medicul veterinar va administra animalului cel mai probabil antiinflamatoare si/sau hormoni corticosteroizi, care vor diminua inflamatia, vor imbunatati functia nervilor spinali si vor ajuta la ameliorarea durerii. Daca aceste tratamente nu au succes, ar putea fi necesara o interventie chirurgicala de decompresie pentru inlaturarea discului intervertebral deplasat. Desi sindromul vestibular geriatric nu poate fi vindecat, poate fi tratat in scopul ameliorarii durerii si al grabirii recuperarii. Cainele dvs. ar trebui sa se recupereze din boala de la sine in doar cateva zile sau saptamani.  Mielopatia degenerativa nu poate fi vindecata, insa tratamentul vitaminic si fizioterapia pot ameliora calitatea vietii pacientului. Cainilor cu botulism li se aplica terapie de sustinere si ser antibotulinic. Tratamentul de sustinere, constituit din ingrijiri medicale generale si internare, poate ajuta la ameliorarea sindromului vestibular, alaturi de medicamente impotriva raului de miscare, care diminueaza starea de rau general si senzatia de voma.  Antibioticele pot fi necesare pentru combaterea infectiilor auriculare. Daca medicul veterinar suspicioneaza mielopatia degenerativa, acesta va apela la RMN si mielografie pentru a exclude alte boli. Pentru confirmarea diagnosticului, ar putea fi necesara si o autopsie. Este important sa observati cu atentie comportamentul cainelui, deoarece diagnosticul de botulism se stabileste adesea pe baza observarii animalului de catre proprietar, a expunerii la cadavre de animale si a depistarii sporilor bacterieni intr-o proba de scaun. Dupa diagnosticare, singura varianta de tratament o reprezinta terapia de sustinere, sub forma sustinerii functiei respiratorii si a asistentei medicale generale. In anumite cazuri, a fost folosita cu succes o antitoxina tetanica de origine cabalina, dar numai atunci cand a fost administrata la inceputul bolii.

 Prevenirea pierderii capacitatii cainelui de a sta in picioare

Cel mai bun mijloc de a preveni botulismul este de a va tine cainele departe de cadavrele de animale si de carcasele acestora, pentru a evita contactul acestuia cu toxina botulinica. Tineti-va sub observatie cainele atunci cand acesta iese din casa si supravegheati curtea in care sta acesta pentru a depista si inlatura posibilele surse de amenintare. Multe dintre celelalte boli nu pot fi prevenite, iar depistarea timpurie a acestora reprezinta cel mai eficient mod de a va mentine cainele sanatos. Incercati sa depistati orice modificare aparuta in comportamentul animalului si duceti-l la medic pentru controale regulate. Vaccinati-va cainele pentru a-l proteja impotriva rabiei, care poate cauza paralizie. Daca cainele dvs. paralizeaza sau sufera de DDIV, acesta ar putea avea dificultati la efectuarea unor activitati esentiale, precum ingrijirea blanii si deplasarea in mers. In acest caz trebuie sa fiti pregatiti sa imbaiati frecvent animalul si sa il ajutati sa consume apa si hrana, dar sa il si transportati in brate pana afara atunci cand trebuie sa isi faca nevoile. O zona de asternut consistent aplicata pe pardoseala este, de asemenea, necesara in perioada de convalescenta. Aceasta suprafata nu trebuie sa fie mare, dar neaparat trebuie sa fie confortabila, pentru a impiedica animalul sa se deplaseze dintr-o parte in alta. Daca animalul este incapabil sa adopte o pozitie comoda de unul singur, va trebui sa il ajutati sa faca acest lucru pentru a preveni aparitia ranilor de decubit. Exista multe tipuri de tratament care pot ajuta animalul sa se recupereze din boala. Sindromul vestibular poate ingreuna sau chiar face imposibil consumul alimentelor si al apei, precum si urinarea si defecarea, iar tratamentul de sustinere sub forma fluidoterapiei si a suplimentelor nutritionale ar putea fi necesar. Anxioliticele naturale pot fi utile pentru cainii in varsta care se pot stresa datorita episoadelor de boala vestibulara.