Cardiomiopatia dilatativa la caini si pisici

Aceasta afectiune reprezinta de obicei stadiul terminal al unor diverse procese patologice sau defecte metabolice ce afecteaza pe termen lung celulele muschiului cardiac prin cresterea efortului depus de acesta pentru a asigura fluxul adecvat de sange in corp, impotriva unor obstacole care pot aparea in calea curgerii sale normale sau datorita incapacitatii de contractie. Astfel de situatii pot fi reprezentate de afectiuni valvulare cronice (ex: functia sau structura anormala a valvulei mitrale, ingustarea orificiului aortic, endocardita cronica etc.), defecte congenitale care cauzeaza cresterea cantitatii de sange care trebuie pompata de catre inima, sau de dezechilibre nutritionale si metabolice (lipsa unor nutrienti precum L-carnitina sau toxicitatea cauzata de anumite substante folosite in chimioterapie, care afecteaza metabolismul celulelor miocardice, ducand la distrugerea acestora).

Insa nu intotdeauna cardiomiopatia dilatativa are la baza o cauza bine definita. Exista rase de caini, de regula cele de talie mare, la care dilatatia cardiaca se remarca prin faptul ca poate aparea spontan, uneori si la caini sanatosi si tineri, fara un motiv evident. In acest caz putem vorbi despre dilatatie cardiaca idiopatica. Aceasta a fost diagnosticata de-a lungul timpului la rasele de caini de talie mare sau foarte mare. La Doberman Pinscher pare sa existe cea mai mare frecventa a bolii. Alte rase frecvent afectate sunt Marele Danez, Saint Bernard-ul, Deerhound-ul Scotian, Ogarul Irlandez, Boxerul, Ogarul Afgan, Terra Nova si Dalmatianul.

Dilatatia cardiaca idiopatica a fost diagnosticata si la caini de talie mai mica (ex: Cocker Spaniel Englezsi American, Buldog Englez), desi aceasta este rara printre cainii ce cantaresc mai putin de 12 kg. La Doberman Pinscher, Boxer, Ogar Irlandez si Cocker Spaniel este suspectata o predispozitie genetica ce sta la baza acestei boli. La pisici aceasta afectiune se datoreaza insuficientei in alimentatie a taurinei, un nutrient esential pe care aceste animale nu il pot sintetiza in propriul corp. Insa in ultimul timp, odata cu aparitia tipurilor de hrana comerciala completate cu vitamine si toti nutrientii esentiali, dilatatia cardiaca a fost diagnosticata tot mai rar la pisici.

In general dilatatia cardiaca incepe sa se manifeste tarziu in cursul bolii, asta deoarece inima reuseste sa se adapteze la problemele aparute, compensand cu o putere mai mare de contractie sau un ritm mai accelerat. Aceste lucruri nu sunt vizibile cu ochiul liber proprietarilor, iar de aceea animalele sunt aduse la clinica veterinara intr-un stadiu avansat al bolii, atunci cand procesul este ireversibil sau cand inima a fost deja prea afectata pentru ca starea animalului sa mai poata fi stabilizata.

Semnele insuficientei cardiace acute, care vestesc „oboseala” inimii, sunt tusea uscata din ce in ce mai frecventa si fara semne de ameliorare dupa tratament cu antibiotice, faptul ca animalul se misca din ce in ce mai putin si cauta sa se odihneasca cat mai mult chiar si dupa un efort relativ scurt, scurgeri nazale rosiatice, respiratie accelerata si superficiala chiar si atunci cand sta linistit sau doarme, tenta de mov a limbii dupa efort sau chiar pierderea de scurta durata a cunostintei. Pe masura ce inima da un randament tot mai scazut iar sangele nu mai poate fi pompat asa cum trebuie, incepe sa se acumuleze lichid in plamani sau in jurul acestora, dar si in abdomen, efecte manifestate prin balonarea abdomenului, efort respirator crescut, apetit micsorat sau pierdut, uneori constipatie, extremitati reci si slabire progresiva, simptome ce de cele mai multe ori se instaleaza brusc si pot avea o evolutie fulminanta, de cateva saptamani, timp in care daca nu se intervine medical, animalul poate muri.

Un caz mai aparte il reprezinta Doberman Pinscher-ul, la care boala evolueaza insidios si nu devine evidenta clinic decat atunci cand e prea tarziu si cand incep sa apara grave aritmii, precum fibrilatia atriala, cauzata de deteriorarea peretilor cardiaci. Fibrilatia atriala este un tip de aritmie caracterizata prin contractii haotice ale atriilor, care cauzeaza o grava tulburare a circulatiei sangelui, impiedicandu-se astfel oxigenarea sangelui si implicit a organelor, inclusiv a creierului. Scaderea brusca a concentratiei de oxigen din creier cauzeaza pierderea cunostintei; aceasta poate fi temporara, de cateva minute, pana la reluarea activitatii cardiace normale, care se poate intampla spontan, sau poate duce la moarte prin oprirea definitiva a inimii.

De aceea, s-au raportat foarte multe cazuri de morti subite la aceasta rasa, chiar datorita faptului ca fibrilatia atriala intervine in cursul bolii chiar inainte ca „oboseala” inimii sa se manifeste prin celelalte simptome tipice de insuficienta cardiaca, precum oboseala la efort, tusea sau respiratia ingreunata.

Aritmiile cardiace pot fi detectate cu ajutorul EKG-ului (electrocardiogramei), reprezentarea grafica a activitatii inimii. Electrocardiograma oglindeste calitatea mecanismului contractiilor, si cu ajutorul acesteia pot fi depistate din timp tulburari aflate la acest nivel, inca dinainte ca acestea sa inceapa sa se manifeste clinic. Pentru acest test, este nevoie ca animalul sa stea linistit timp de 10-15 minute. Daca in acest interval nu apar anomalii pe EKG, nu inseamna ca acestea nu exista, dar este bine sa fie repetat de mai multe ori pe parcursul catorva zile, mai ales daca se suspicioneaza existenta unei probleme cardiace. O alternativa la EKG o reprezinta si un aparat de tip Holter care se ataseaza pe toracele animalului si inregistreaza continuu activitatea cardiaca timp de 24 ore.

Electrocardiograma arata activitatea electrica a inimii, responsabila pentru calitatea contractiilor, insa nu arata si detalii ale structurii inimii. Metoda standard pentru diagnosticul dilatatiei cardiace o reprezinta ecografia cardiaca, acolo unde poate fi vizualizata in timp real structura amanuntita a inimii. Si radiografia toracica poate ajuta de multe ori in stabilirea diagnosticului, insa aceasta nu poate face diferenta intre dilatatie cardiaca si alte boli ale inimii.

Tratamentul dilatatiei cardiace tinteste ameliorarea simptomelor, ameliorarea respiratiei, prelungirea vietii animalului si impiedicarea sau intarzierea mortii subite. Medicamentele antiaritmice joaca un rol foarte important in acest caz si trebuie alese in functie de fiecare animal si fiecare situatie in parte. Medicul veterinar poate adauga in functie de simptome si alte medicamente care au scopul de a stabiliza starea animalului (diuretice, ACE-inhibitori, vasodilatatoare, bronhodilatatoare sau stimulente cardiace), iar tratamentul va fi stabilit numai de catre medic dupa examinarea completa si stabilirea certa a diagnosticului. Dupa stabilizarea animalului, tratamentul trebuie continuat la domiciliu. Alaturi de medicatie, animalul va trebui sa aiba un regim alimentar si de miscare strict, fiind evitate tipurile de hrana cu continut ridicat de sare. Medicul veterinar poate recomanda diete specifice, destinate mentinerii starii de echilibru al sistemului circulator.

Din pacate bolile cardiace necesita un tratament de lunga durata, de obicei pana la sfarsitul vietii si o supraveghere foarte stricta a animalului din partea proprietarului, in colaborare permanenta cu medicul veterinar. Sunt importante vizitele periodice la medic si repetarea EKG-ului sau a ecografiei cardiace pentru a putea fi supravegheata boala in dinamica, de-a lungul evolutiei sale. In general dilatatia cardiaca evolueaza spre agravare pe parcursul a cateva luni, insa cu medicatia potrivita, animalul mai poate castiga in plus pana la 1 sau chiar 2 ani de viata.

De regula, cu cat dilatatia cardiaca este depistata mai devreme, cu atat viata animalului si calitatea acesteia se pot prelungi mai mult. De aceea tuturor proprietarilor de caini, dar mai ales cei ai cainilor din rasele Doberman Pinscher, Marele Danez, Saint Bernard, Deerhound Scotian, Ogar Irlandez, Boxer, Ogar Afgan, Terranovanova si Dalmatian, li se recomanda sa isi duca animalele la un control de rutina la fiecare 6 luni si efectuarea, la fiecare vizita, a unui EKG, deoarece la aceste rase, dilatatia cardiaca poate aparea timpuriu, chiar si in primii 3-4 ani de viata. Un ritm cardiac anormal poate alerta medicul veterinar in privinta unei potentiale probleme cardiace, si astfel pot fi luate masurile necesare incetinirii procesului de degradare a functiei inimii.