Bolile de piele la feline

Pielea reprezinta cel mai mare organ al corpului pisicilor, cuprinzand pana la un sfert din greutatea lor corporala. Acest organ extraordinar, printre alte functii, asigura o bariera protectoare impotriva factorilor de mediu si regleaza temperatura corporala. Pielea este compusa din epiderma (stratul extern, care asigura protectia organismului), derm (stratul subiacent ce sustine epiderma si asigura nutritia acesteia), stratul subcutanat (stratul cel mai profund al pielii, care cuprinde fibre musculare izolatoare, de protectie si grasime) si diverse anexe. Anexele includ ghearele, glandele sebacee care lubrefiaza pielea si parul si niste fibre musculare fine, numite muschi erectori ai firului de par (arrector pilli), care realizeaza ridicarea firelor de par (zbarlirea parului)(Figura 1).

Anumite afectiuni, de la parazitoze la alergii, pot cauza boli de piele la pisici, iar prevalenta fiecarei afectiuni variaza in functie de localizarea geografica. In nordul orasului New York, la Spitalul Veterinar Universitar Cornell, de exemplu, cele mai frecvente cauze ale bolilor de piele ale pisicilor examinate de specialistii in dermatologie sunt alergii la particule atmosferice, la hrana sau la ciupituri de purici si de tantari. In toate clinicile veterinare private din Canada si din Regatul Unit, pe de alta parte, studiile au aratat faptul ca abcesele cutanate constituie cea mai frecventa cauza a bolilor de piele la pacientii felini. 

Stilul de viata al animalului, sexul si rasa pot, de asemenea, influenta predispozitia acestuia la diverse boli ale pielii. Comparativ cu pisicile crescute in casa, cele care sunt libere pe afara prezinta un risc mai mare de infestatie cu paraziti externi, precum puricii, si de leziuni si abcese datorate luptelor cu alte pisici sau animale. In plus, motanii sunt mai predispusi decat pisicile femele sa reactioneze violent, rezultand astfel abcese induse de plagile prin muscare. In cele din urma, anumite rase precum pisica Himalayana, pot fi mai predispuse la afectiuni ale pielii decat alte rase de pisici. 

Simptome

Simptomele frecvente ale bolilor de piele ale pisicilor includ: 

• grataj (scarpinare), lingere sau mestecare excesiva a blanei
• inrosirea si inflamarea pielii
• alopecie
• piele cu aspect de raie, plina de cruste sau care se descuameaza
• aparitia nodulilor sau denivelarilor la nivelul pielii. 

Diagnostic

Descoperirea cauzelor dermatozelor la pisici poate fi dificila, desi in anumite situatii, etiologia este mai evidenta. Luarea in calcul a istoricului bolii, examinarea clinica, rezultatul testelor de diagnostic si, in unele cazuri, raspunsul la tratament sau modificarea alimentatiei sau a stilului de viata, pot fi importante. Istoricul animalului poate furniza informatii legate de potentiala expunere la factori favorizanti ai afectiunii (inclusiv purici) si de raspunsul la tratament. O examinare clinica atenta este necesara pentru evaluarea naturii si tiparului de anomalie a pielii (inclusiv pierderea parului, roseata si prezenta parazitilor), care pot sugera cauza dermatozei. In functie de istoric si de examenul clinic, testele de diagnostic pot fi recomandate pentru excluderea anumitor cauze posibile. In unele cazuri, diagnosticul se poate baza pe monitorizarea modului in care pisica raspunde la tratamentul medicamentos sau la modificarea regimului alimentar.

Tratament

Tratamentul dermatozelor feline depinde de cauza specifica a acestora. Infestatia cu purici se trateaza prin utilizarea unor produse adecvate pentru controlul puricilor in scopul eliminarii parazitilor atat de pe corpul animalului, cat si din mediul de viata al acestuia. Alergiile alimentare sunt tratate de obicei prin instituirea unui regim alimentar care nu cuprinde componentele la care pisica este alergica. Abcesele sunt tratate prin drenajul acestora si prin administrare de antibiotice in scopul contracararii complicatiilor bacteriene, sau de agenti antimicotici, in scopul tratarii complicatiilor micotice. In multe cazuri, agentul etiologic al dermatozei la pisici poate fi transmis si altor feline (uneori si oamenilor), deci prevenirea transmiterii acestuia la alte animale sau oameni constituie adesea o parte importanta a planului de tratament. 

Indiferent de agentul cauzal, pisicile cu boli de piele sufera frecvent de dermatita, sau de inflamatia pielii. Aceasta inflamatie poate rezulta in urma actiunii agentului etiologic ce declanseaza boala de piele, precum cazul unor alergii alimentare care determina inflamarea pielii, sau in urma raspunsului pisicii la iritatia produsa de afectiune, prin grataj sau automutilare. In orice caz, inflamatia declanseaza prurit (mancarime), iar gratajul rezultant poate cauza in continuare leziuni ale pielii care pot reprezenta inceputul unui cerc vicios al inflamatiei, leziunilor pielii si asa mai departe. Acest lucru face din controlul gratajului un scop important al tratamentului in cazul multor pisici cu boli ale pielii. Consultarea cu medicul veterinar va poate ajuta sa alegeti strategia optima de scoatere a pisicii dvs. din acest cerc vicios al pruritului, leziunilor pielii si inflamatiei. 

Prognostic

In functie de cauza si severitatea bolii de piele, prognosticul (rezultatul tratamentului) pentru pisicile ce sufera de aceasta problema medicala este adesea favorabil. Desi exista exceptii rare in cazul carora boala de piele a pisicii poate indica o boala mai severa cu prognostic mai defavorabil, respectarea stricta a indicatiilor medicului veterinar va determina adesea vindecarea problemei dermatologice.

Cele mai frecvente cauze ale bolilor de piele

Bolile de piele ale pisicilor pot fi datorate mai multor cauze primare, inclusiv:

• alergii alimentare sau alergii la substante cu care pisica intra in contact
• alergii la compusi atmosferici
• infectii bacteriene ale foliculilor pilosi (foliculita)
• inflamatii cu etiologie necunoscuta
• diverse reactii adverse la medicamente
• alergii la ciupiturile puricilor
• raie auriculara
• infestatie cu purici
• acnee
• abcese cutanate

Alergiile alimentare

Studiile au indicat faptul ca alergiile alimentare in general reprezinta al treilea cel mai comun tip de alergie la pisici, depasit ca si frecventa numai de catre alergiile la saliva de purice si de catre cele la particule inhalabile. Desi pruritul si iritatiile pielii sunt cele mai frecvente semne ale acestui tip de alergie, se estimeaza ca 10-15 % dintre pisicile afectate mai manifesta si simptome gastrointestinale, precum voma si diareea.

Mancarimea care semnaleaza de obicei prezenta unei alergii alimentare este cauzata de catre eruptia unor vezicule mici, deschise la culoare si pline cu lichid, care se formeaza ca raspuns la prezenta unui alergen, adica o substanta fata de care sistemul imunitar al animalului este anormal de reactiv.

„Eruptiile cutanate pruriginoase afecteaza initial zona capului si gatului”, sustine Dr. Carolyn McDaniel, lector univestitar in domeniul clinicii medicale, la Facultatea de Medicina Veterinara din cadrul Universitatii Cornell. „Nu apar intotdeauna in aceste zone, insa suficient de des incat sa constituie indicii ale faptului ca sursa cestora o reprezinta un alergen alimentar.”

In sinea lor, leziunile agravante nu prezinta un risc semnificativ asupra sanatatii. Insa nevoia continua de scarpinare pe care acestea o genereaza poate provoca leziuni secundare ale pielii si o vulnerabilitate accentuata in fata infectiilor bacteriene. In plus, problemele gastrointestinale generate de alergia alimentara pot avea implicatii sistemice ce actioneaza in ansamblu, determinand evitarea hranei si, implicit, pierdere masiva in greutate, ceea ce poate compromite sanatatea animalului. 

Cele mai vizibile simptome ale alergiei alimentare (gratajul persistent, aparitia leziunilor pe piele, pierderea parului si deteriorarea generala a blanii) nu apar peste noapte. In schimb, tind sa devina evidente si sa se intensifice intr-o perioada mai mare de timp (de ordinul lunilor sau anilor), pe masura ce sistemul imunitar al animalului instituie treptat un mecanism de aparare impotriva unei anumite proteine sau molecule de carbohidrat care este prezenta in majoritatea alimentelor standard pentru pisici. „Nu stim de ce apare aceasta alergie. Pot fi afectate pisicile de orice varsta, inclusiv cele care au avut parte de aceeasi hrana timp de ani de zile”, sustine Dr. McDaniel. 

Atunci cand aceste simptome apar, pisica trebuie sa beneficieze imediat de tratament. Daca se suspicioneaza o alergie alimentara, alergenul specific trebuie identificat si inlaturat din dieta animalului.

Dupa excluderea altor cauze ale eruptiilor cutanate, precum muscaturile de purici, si dupa identificarea alergiei ca si agent cauzal probabil al simptomelor, urmatoarea provocare o reprezinta identificarea componentei specifice din dieta animalului responsabila pentru aceasta problema medicala. Acest proces va fi continuat cel mai probabil acasa de catre proprietar, dupa ce acestuia i se prezinta o dieta „revolutionara” pentru pisici, termen provenit din principiul ca majoritatea alergiilor alimentare ale pisicilor sunt provocate de catre anumite proteine sau carbohidrati din alimentatia standard a animalului.

Cele mai frecvent folosite surse de proteine pentru hrana industriala a pisicilor includ carnea de vita, porc, miel, pui, curcan si oua. Deoarece proteinele reprezinta o componenta fundamentala a celulei animale, acestea fiind necesare pentru functionarea adecvata a organismului, dietele revolutionare trebuie sa contina proteine care, insa, trebuie sa provina dintr-o sursa la care pisica afectata sa nu fi fost expusa niciodata, precum carnea de vanat sau de cangur. Din moment ce acest principiu se aplica si carbohidratilor, legumele folosite frecvent in alimentatia animalelor (de ex.,grau, orz si porumb) sunt excluse din alimentele revolutionare si inlocuite cu cartof, de exemplu. 

Daca pisica consuma exclusiv aceasta dieta noua si apa pentru o perioada de cel putin 8-10 saptamani, este posibil ca manifestarea alergiei sa se atenueze treptat. In acest caz, proprietarul poate considera ca alergenul a fost o componenta a regimului alimentar precedent. Iar pentru a identifica alergenul specific, proprietarul trebuie sa reintroduca pe rand in alimentatia pisicii componentele dietei precedente si sa observe cu atentie reaparitia simptomelor initiale ale alergiei. Daca simptomele reapar, acest lucru se va intampla cel mai probabil dupa una sau doua saptamani de la reintroducerea componentei respective in actualul regim alimentar, caz in care proprietarului i se va confirma cel putin o sursa a alergiei. 

Prin repetarea sistematica a acestui test (si cu multa rabdare) este posibil ca proprietarul sa identifice toate ingredientele la care pisica este alergica. Tratamentul ce urmeaza apoi presupune excluderea definitiva a acestora din hrana animalului.