Aritmiile si tratamentul aritmiilor

Ce este o aritmie?

O aritmie este o tulburare in activitatea electrica a inimii. Cainii si pisicile pot avea aritmii cardiace secundare in unele boli care stau la baza unor afectiuni cardiace sau din cauze non-cardiace. O evaluare atenta a inimii de catre medicul veterinar, este necesara pentru a se determina orice cauze posibile asociate fiind necesare teste de sange, radiografii (raze X), electrocardiografie (EKG), monitorizarea Holter (EKG 24 de ore), monitorizarea evenimentelor ecocardiografic (ultrasunete). In cazul in care exista o aritmie, aceasta poate provoaca probleme serioase prin reducerea fluxului de sange sau modificari ale tensiunii arteriale, care poate duce la o exacerbare a insuficientei cardiace sau poate provoca sincopa (lesinul). Medicamentele utilizate in acest scop sunt numite antiaritmice. 

Aritmiile sunt clasificate in general in cele care provoca batai ale inimii excesiv de lent sau excesiv de rapid. Exemple care provoaca frecvente scazute ale bataii inimii pot include blocul atrioventricular (AV bloc) si sindromul de sinus bolnav. Aceste aritmii pot in cele din urma sa necesite implantare de pacemaker. Exemple de aritmii rapide includ fibrilatia atriala (AF sau "A-fib"), tahicardie supraventriculara (SVT) si tahicardii ventriculare (VT sau "V-tahometrului"). 

Care este tratamentul pentru o aritmie?

Un grup de medicamente numite blocante ale canelelor- sodiului (sodium-channel blockers) ce pot fi utilizate pentru a trata anumite aritmii. Cel mai frecvent, acestea sunt utilizate pentru a trata aritmiile provenind din partea ventriculara a inimii, cum ar fi tahicardia ventriculara. Exemple de astfel de medicamente pentru uz oral la domiciliu includ procainamida (Procan ©, Pronestyl ©, mexiletina Mexitil) si disopiramida (Norpace ©). Aceste medicamente actioneaza in mod specific asupra celulelor bolnave din inima crescand pragul pentru excitarea electrica.

Un alt grup de antiaritmice sunt numite beta-blocante. Aceste medicamente pot fi utilizate in mod eficient pentru scaderea ritmului cardiac in simptomele care apar in insuficienta cardiaca congestiva. Aceste medicamente sunt prescrise frecvent pentru animalele cu fibrilatie atriala si tahiaritmii supraventriculare. Exemple de beta-blocantele includ propranolol (Inderal ©, atenolol (Tenormin ©), metoprolol (Toprol ©), carvedilol (Coreg ©) si sotalol (Betapace ©). Beta-blocantele pot provoca ca inima sa se contracte cu mai putina energie. O atenta monitorizare de catre medicul veterinar este necesara pentru a minimiza efectele secundare, cum ar fi presiunea sangvina, colapsul si agravarea insuficientei cardiace congestive.

Substantele blocante ale canalelor de potasiu sunt un grup de antiaritmice care actioneaza prin reducerea capacitatii inimii de a initia aritmii. Ca exemple pot fi incluse amiodarona (Cordarone ©) si sotalol (Betapace ©). Ele pot fi prescrise pentru a trata anumite aritmii, inclusiv tahicardii ventriculare. Tahicardia ventriculara poate fi asociata si cu lesinul, caz in care se poate recomanda sotalol.

Substantele blocante ale canalelor de calciu cuprind un grup de medicamente cu activitate antiaritmica. Aceste medicamente pot fi utile pentru tahicardii, inclusiv fibrilatia atriala, si poate fi utilizata in combinatie cu alte medicamente pentru a optimiza efectele lor. Exemple de blocanti ale canalelor de calciu sunt diltiazem (Dilacor ©, Cardizem ©) si verapamil (Isoptin ©, Calan ©, Veleran ©). Alte blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi amlodipina (Norvasc ©) actioneaza selectiv asupra musculaturii netede in artere periferice si sunt utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arteriala).

Toate medicamentele antiaritmice necesita o monitorizare atenta de catre un medic veterinar cu experienta in utilizarea acestora. Orice antiaritmic se poate administra animalelor cu aritmii in anumite circumstante, astfel ca beneficiile utilizarii acestora sa depaseasca riscurile in administrare. Unele afectiuni s-au dovedit a raspunde mai bine la un medicament sau la o combinatie de medicamente specifice. Din acest motiv, este necesar ca medicul veterinar sa evalueze atent cauza artimiei, sa evalueze in timp evolutia si tratamentul recomandat. Tratementul artimiilor necesita timp si specializare din parte medicului si rabdare si intelegere din partea proprietarului.