Afectiunile cardiace congenitale la pisici

Conform dr. Marc Kraus, asistent universitar in cadrul departamentului de stiinte Clinice de la Facultatea de Medicina Veterinara din cadrul Universitatii Cornell, cele mai frecvente boli de acest gen sunt: defectul septal ventricular (DSV), patent ductus arteriosus (PDA) si displazia de valva mitrala (DVM). Pentru intelegerea naturii acestor afectiuni este nevoie de un minim de cunostinte legate de structura si functia cordului felin. Acesta avand marimea unei caise mici, este un organ cavitar musculos situat in centrul toracelui. Functiile sale principale sunt cele de a elimina metabolitii din sangele circulant (in principal dioxid de carbon) si de a asigurarea continuitatea oxigenarii si improspatarii sangelui circulant.

Atat jumatatea stanga, cat si cea dreapta a organului prezinta cate o camera superioara (atriu) care colecteaza sange si cate o camera inferioara (ventricul) care pompeaza sangele. Inainte de toate, atriul drept colecteaza sangele neoxigenat din corp, iar cand aceasta camera se umple, propulseaza sangele in ventriculul drept.

De acolo, acesta este pompat prin artera pulmonara in plamani, acolo unde dioxidul de carbon este inlaturat, iar continutul de oxigen este reinnoit. Sangele este apoi transferat din plamani catre atriul stang si ulterior catre ventricului stang, de unde este pompat prin intermediul aortei in sistemul circulator general.

La o pisica sanatoasa cele patru camere cardiace sunt separate de catre membrane (septumuri) si valve unidirectionale care mentin directia corecta de curgere a sangelui. Cele mai frecvent diagnosticate afectiuni congenitale, sustine dr. Kraus, includ problemele asociate fie cu structurile si functiile valvulare, fie cu orificii de la nivelul septumurilor.

Cea mai frecventa problema cardiaca este defectul septal ventricular (DSV), care este reprezentat de un orificiu in septumul interventricular care reprezinta bariera ferma de tesut ce separa intre ele cele doua camere inferioare si previne devierea (suntarea) fluxului sanguin de la un ventricul la celalalt. „Doi factori majori determina consecintele acestei afectiuni. Unul dintre acestia este reprezentat de marimea orificiului, iar celalalt este reprezentat de diferenta de presiune a fluxului de sange dintre cele doua ventricule”, sustine dr. Kraus. Un DSV mic, subliniaza acesta, nu va avea repercursiuni grave, iar puiul afectat are sanse mari sa creasca si sa aiba parte de o viata normala. Totusi, sustine dr. Kraus, „un orificiu de dimensiuni medii poate determina fluxul de sange deviat sa cauzeze semne clinice, precum respiratia bucala si intoleranta la efort. Iar daca orificiul este suficient de mare, animalul poate ajunge la insuficienta cardiaca congestiva”.

Cea de a doua cea mai frecventa afectiune cardiaca congenitala este patent ductus arteriosus (PDA). Inainte de nastere, un vas de sange arterial numit duct (ductus, in lb. latina) leaga aorta de artera pulmonara a fetusului, cea care ajunge la plamani. La un pisoi sanatos, aceasta artera se inchide la una sau doua zile de la nastere. Insa in cazul acestui defect, artera ramane functionala (patent = functional in lb. engleza), rezultand astfel un flux marit de sange de la cord catre pulmoni.

Chiar daca acest defect poate duce la insuficinenta cardiaca, poate fi corectat pe cale chirurgicala dupa cateva luni de la nastere sau chiar mai devreme, daca medicul veterinar crede ca animalul a atins varsta potrivita si ca este suficient de sanatos pentru a suporta operatia. „Operatia presupune, pur si simplu, ligaturarea arterei respective”, sustine dr. Kraus.
Alta afectiune cardiaca congenitala diagnosticata frecvent la pisici este displazia de valva mitrala (DVM). Prin aceasta boala, cea mai frecvent mostenita pe cale genetica, valva mitrala, localizata in profunzime in structura cordului, manifesta o functionalitate diminuata si nu este capabila sa-si realizeze cu randament suficient functia importanta, aceea de a regla fluxul de sange dintre atriul stang si ventriculul stang. Ca rezultat, sangele refulat se acumuleaza in atriul stang. Intoleranta la efort, scaderea in greutate, voma si riscul crescut de formare a cheagurilor sanguine se afla printre consecintele acestei afectiuni. 

Aceste trei afectiuni, alaturi de stenoza pulmonara, stenoza aortica si o varietate de alte afectiuni cardiace congenitale ale pisicilor, au in comun un simptom evident. Acela este un murmur cardiac specific pe care medicul veterinar il poate depista la o ascultatie toracica de rutina: un freamat cardiac turbulent, in locul unui sunet molcom, lin si constant. Desi unii pui de pisica afectati pot raspunde favorabil la tratament medicamentos sau, in unele cazuri, la tratament chirurgical, prognosticul pentru un defect congenital sever este in general nefavorabil. Defectele usoare, totusi, pot fi bine tolerate si pot chiar permite o durata de viata normala.