Tusea de canisa (KC)

Simptome si tipuri

Animalele afectate de aceasta boala prezinta tuse paroxistica, seaca, dureroasa, urmata uneori de o expectoratie spumoasa, alba. Tusea se poate agrava dupa exercitiu sau umiditate. La palparea traheei se obtine tusea foarte usor. La ascultatia pulmonara nu se deceleaza modificari patologice. In cazuri grave, se poate observa prezenta febrei cu inapetenta, tahipnee, dispnee, tuse, cu modificari pe aria de ascultatie pulmonara.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei si a semnelor clinice. Se pot efectua de asemenea si examene complementare precum hemo-leucograma, biohimia sangvina, radiografii pulmonare sau chiar lavaj traheal. Diagnosticul diferential ar trebui sa vizeze afectiuni de ordin cardiovascular, alergic, traumatic, neoplazic, parazita, chiar si fata de corpi straini (aspiratie de obiecte din mediul inconjurator).

Tratament

Tratamentul vizeaza in primul rand izolarea pacientului, urmat de antibioticoterpaie (de preferat dupa antibiograma faringiana) de spectru larg, antiseptice orale sau chiar bronhodilatatoare in cazuri foarte complicate alaturi de antitusive.

In cazurile in care infectia apare in canise se recomanda evacuarea locatiei pana la 2 saptamani timp in care este necesara dezinfectia cu hipoclorit. Cazurile necomplicate se remediaza in aproximativ 14 zile. Cainii trecuti prin boala obtin o imunitate care dureaza cel putin 6 luni.

Prevenire

Deoarece anticorpii maternali nu interfereaza cu cei obtinuti dupa vaccinare, aceasta boala poate fi prevenita prin efectuarea vaccinarii intre a 2-a si a 3-a saptamana de viata,  Administrarea vaccinului se recomanda a se efectua la nivel nazal deoarece produce atat imunitate locala cat si sistemica. Pentru reimprospatarea memoriei imunologice se pot face revaccinari anuale.