Sindromul respirator brahicefalic

Ce este sindromul respirator (de fapt al cailor respiratorii) brahicefale?

Cainii brahicefalici au craniul comprimat, scurtat si o caracteristica cu aspect de ”nas turtit”. Rasele brahicefale comune includ Buldogii englezi si francezi, Pechinezul, Boxerul, Boston terrier-ul, Pug-ul si Shih Tzu. Din cauza conformatiei craniului lor anormal, acesti caini sunt predispusi la o serie de probleme respiratorii in zona superioara care afecteaza nasul, gura si gatul. Impreuna, aceste probleme sunt denumite  “sindromul cailor respiratorii brahicefale”.

Exista trei anomalii fizice primare, care provoaca sindromul cailor respiratorii brahicefale desi, dupa cum s-a mentionat, fiecare caine va fi afectat intr-o masura variabila. Cele mai frecvente cazuri sunt nasul stenotic sau narile care sunt excesiv de inguste, ca urmare a unui defect congenital a cartilajului nazal. Aerul nu poate curge lin prin narile inguste, astfel incat creste efortul respirator si zgomotul respiratiei, acesta fiind cel mai frecvent simptom. Un "palat moale alungit" se refera la structura moale din partea din spate a cerului gurii (bolta palatina) in spatele palatului dur. La cainii brahicefalici, palatul moale este mai lung decat in ​​mod normal si atarna in jos, in partea din “spate” a gatului. Acesta situatie duce la interferente cu fluxul de aer principal care curge spre trahee, rezultand dificultati in respiratie. In cele din urma, fluxul de aer turbulent, care cade in jos spre trahee poate provoca inflamarea tesutului laringelui. Aceste tesuturi pot deveni atat de umflate ca pot ingusta semnificativ calea principala de curgere a aerului. Fenomenul este cunoscut sub numele de “sindromul de sac laringian rasfrant”. In plus fata de aceste anomalii primare, cainii brahicefalici pot avea, de asemenea, mai multe probleme respiratorii secundare. Daca sunt lasate netratate, aceste afectiuni principale vor duce in timp la continuarea tumefierii si inflamarea tuturor structurilor respiratorii superioare. Cartilajul care acopera laringele poate deveni slabit si in cele din urma poate provoca prabusirea laringelui. In mod similar, traheea poate pierde sprijinul sau structural, ceea ce face respiratia mai dificila provocand o tuse  cronica.

Care sunt simptomele sindromului cailor respiratorii brahicefale?

Simptomele sindromului cailor aeriene brahicefale pot fi usoare sau poate deveni in cele din urma severe, putand pune in pericol viata animalului. Simptomele comune includ manifestarile nazale cu respiratie zgomotoasa, gafaiala excesiva si intoleranta la exercitiul fizic. Caldura, stresul sau excitarea pot face de multe ori ca simptome sa se manifeste in mod dramatic. Unii caini au atat de multe dificultati de respiratie incat nu sunt in stare sa doarma pentru perioade lungi de timp. Caini care sunt grav afectati se pot transforma ocazional in albastru (culoare pielii, mucoaselor) si sa treaca la o lipsa de oxigen importanta, moartea putand fi rezultatul final. Desi cele mai multe probleme respiratorii sunt evidente de la o varsta frageda, la majoritatea cainilor trec doi pana la patru ani pana sa fie adusi la un medic veterinar pentru evaluare si tratament.

Ce teste sunt necesare?

Toti potentialii pacienti ar trebui sa faca radiografii toracice ( "raze X"), inainte de o interventie chirurgicala, pentru a elimina posibilitatea afectarii inimii cauzate de unele boli pulmonare.

Ce tratament este disponibil?

Din fericire, cele trei componente principale ale sindromului cailor respiratorii brahicefale pot fi corectate chirurgical, de obicei, cu rezultate bune sau excelente. Cazurile in care exista stenoza nazala, planurile anatomice pot fi corectate, pot fi largite, astfel incat aerul sa poata circula cu usurinta in cavitatea nazala. Alungirea palatului moale poate fi ajustata la o lungime corespunzatoare, astfel incat acesta nu va mai interfera cu fluxul normal de aer inspre trahee. Sacii laringiene rasfranti pot fi eliminati, astfel se decompenseaza caile respiratorii principale. Desi fiecare dintre aceste proceduri chirurgicale sunt relativ scurte ca timp, ele ar trebui sa fie efectuate de catre un medic veterinar cu experienta. Pot sa apara complicatii grave in cazul in care sunt efectuate incorect. Chirurgul trebuie sa aiba, de asemenea, o experienta considerabila in anestezierea raselor brahicefale. Este o conceptie gresita, comuna in randul proprietarilor de caini, precum ca rasele brahicefale nu tolereaza bine anestezia. De fapt, acesti caini, in general, se comporta destul de bine in timp ce sunt sub anestezie; ce poate provoca probleme este trezirea din anestezie. Cainii cu sindromul cailor respiratorii brahicefale de obicei, au structuri ale cailor respiratorii foarte umflate,  ingustand zona de curgere a aerului. Manipularea chirurgicala a acestor structuri poate agrava umflarea, ceea ce face respiratie dificila in perioada imediata, post-operatorie. Steroizii pot fi administrati pentru a ajuta la reducerea inflamatiei si suplimentarea cu oxigen trebuie sa fie disponibila in cazul in care este necesara. Dupa interventia chirurgicala, toti cainii ar trebui sa petreaca un minim de o noapte intr-un spital cu supraveghere de 24 de ore, astfel incat frecventa respiratorie si efortul sa poata fi monitorizate indeaproape. In cazuri ocazionale, un tub de traheostomie temporara trebuie sa fie plasat pana cand edemul cailor respiratorii se rezolva satisfacator. (Un tub traheostomie este un tub care este introdus in traheea principala printr-o incizie la nivelul gatului. Din nou, pot aparea complicatii serioase, supravegherea veterinara experimentata fiind o cerinta absoluta.)

Care este prognosticul?

Desi prognosticul este optimist daca caini afectati au un tratament chirurgical in timp ce sunt inca tineri (de preferinta mai putin de 4 ani), rezultatul devine mai rezervat la cainii in varsta . Problemele cronice ale cailor respiratorii secundare, cum ar fi colapsul laringelelui, nu pot fi corectate chirurgical, cainii cu astfel de probleme vor continua sa aiba dificultati respiratorii. Mentinerea cainilor la o greutatea corporala buna si evitarea situatiilor de stres poate ajuta, dar aceste masuri nu vor compensa pe deplin problemele respiratorii subiacente. In cazurile severe, o permanenta traheostomie poate fi necesara pentru a preveni punerea in pericol a vietii cainelui. Deoarece cainii raspund bine la interventia chirurgicala timpurie, proprietarii de rase brahicefale ar trebui sa duca cainii lor la un medic veterinar pentru examinari periodice, mai ales daca sunt observate respiratia zgomotoasa sau alte anomalii respiratorii