Sindromul Cushing canin

Ce este sindromul Cushing?

Fiintele umane, cainii, pisicile, si aproape toate celelalte specii de animale au cortizon in mod natural in sangele lor si in fiecare tesut al corpului. Acest cortizon este produs de o pereche mica de glande numite glandele suprarenale, situate in apropierea fiecarui rinichi. In cantitati normale cortizonul este necesar pentru sanatate. In cazul in care un individ (om, caine, pisica sau) nu are suficient cortizon, ele devin, de obicei, bolnave si in cele din urma pot muri. Prea mult cortizon in sistem (Sindromul Cushing) provoaca, de asemenea boala, desi nu produce o moarte subita ca de cele mai multe ori cand nu exista suficient cortizon.

Dr. Harvey Cushing a fost un medic care a practicat medicina in anii 1920 si 1930. A avut multe domenii de expertiza printre care se afla si patologia. In calitatea sa de patolog el a scris o lucrare in care descrie un grup de oameni, fiecare dintre ei murind din cauze aparent similare. Acum se stie ca fiecare persoana s-a imbolnavit si apoi a murit dupa ce au avut prea mult cortizon in sistemele lor o perioada prea lunga de timp. Respectand descoperirea sa, sindromul Cushing, termenul a fost aplicat la manifestarile clinice care rezulta dintr-un exces cronic de cortizon in sistem. Observatiile Dr. Cushing au devenit cunoscute atat pentru medicii umani cat si pentru medicii veterinari. Aceasta problema (sindrom Cushing) a fost identificata, la o varietate de specii de animale, inclusiv la caini si pisici.

Care sunt cauzele cresterii cortizonului in sistem?

Prea mult cortizon in organism poate apare la animalele de companie la care a fost dat cortizon in exces, medicamente care contin cortizon, printre care (dar nu se limiteaza doar la acestea):

• Prednison
• Prednisolon
• Metilprednisolon
• Triamcinolon
• Dexametazona

Indiferent daca acesta este administrat prin injectare, oral prin pilule, sau prin aplicarea de creme de piele care contin steroizi sau a medicamentelor pentru ochi, cortizonul are efecte specifice care sunt importante pentru tratarea multor boli. Dezvoltarea sindromului Cushing inseamna ca animalele de companie au prea mult cortizon dar nu indica faptul ca medicul veterinar a dat prea mult cortizon din greseala. Mai degraba, cortizonul este un medicament important si utilizat frecvent care cauzeaza si efecte secundare. Aceasta forma a sindromului Cushing, cel care apare la animalele de companie care primesc exces de cortizon, este tratata pur si simplu prin intreruperea expunerii animalului la astfel de medicamente.

Cand sindromul Cushing apare in mod natural, ca urmare a unor anomalii ce au loc in interiorul organismului animal, simptomele pot fi identice cu cele secundare aparute in urma unui tratament cu cortizon in exces. Numitorul comun in Sindromul Cushing este prea mult cortizon in organism, fie ca se produce in mod natural, fie ca este introdus in organism ca urmare a tratamentului medical. Forma naturala a sindromului Cushing la caini si pisici reprezinta o problema relativ frecventa la caini mai batrani, dar este destul de neobisnuita la pisici. Un procent mic de caini si pisici (mai mic de15%), la care apare in mod natural sindromul Cushing au o tumora intr-una din cele doua glande suprarenale. Tumoarea a stimulat producerea de cortizon in exces timp indepungat si in cele din urma determina "sindromul Cushing."

La cei mai multi caini si pisici cu exces de cortizon natural (85% pana la 90%) apare o mica tumoare intr-o zona a creierului numita glanda pituitara. Animale si oamenii cu aceasta problema au tumori care trimit un mesaj persistent la glandele suprarenale, “cerere” pentru producerea de cortizon si eliberarea lui in circulatie. Mesajul trimis este sub forma unei proteine ​​plasate in fluxulul sanguin si livrata glandelelor suprarenale. Acest mesaj numita "ACTH" care se producere in exces duce la cresterea ambelelor glandele suprarenale declansand productia crescuta si continua de cortizon si in final manifestandu-se sindromul Cushing

Care sunt simptomele sindromului Cushing?

Excesele cronice ale cortizonului in organismul cainilor poate duce la o varietate de simptome. Nu toti cainii au aceleasi simptome, dar cei mai multi au cel putin doua sau trei dintre cele mai frecvente simptome observate.

Simptome cele mai frecvent observate includ urmatoarele:

1. Dezvoltarea si cresterea excesiva a volumului urinei. Multi dintre acesti caini urineaza pentru perioade de timp mai lungi decat in ​​mod normal sau urineaza mult prea des. Unii produc asa de multa urina ca exista scurgeri atunci cand animalul doarme. Multi dintre caini incep sa urineze in casa. In acord cu producerea de urina in exces este si setea in exces, ceea ce nu este de obicei ingrijoratoare pentru proprietari ca problema cu urina.
2. Pierderea parului fara nici o regenerare. Pierderea parului este cel mai frecvent observata de-a lungul spatelui, cozii, in partea din spate a picioarelor din spate. Pierderea parului poate duce la o blana subtire sau poate provoca pierderea parului completa cu un aspect chel. Cainii cu Cushing nu pierd aproape niciodata parul de pe cap sau de pe picioare.
3. Slabiciune musculara. Acest lucru poate fi vazut la un caine care are probleme cu urcatul scarilor sau dificultati de a sari de pe mobilier sau intr-o masina. Slabiciunea musculara poate cauza acestor caini imposibilitatea de a merge la plimbari lungi, pur si simplu fara un motiv aparent, similar cu ”descarcarea bateriilor“.  Aceasta poate cauza dificultati in ridicare dupa ce au fost mult timp culcati. 

Cainii cu sindrom Cushing practic au intotdeauna un apetit excelent si uneori chiar anormal de crescut pentru unele produsele alimentare. In contrast, acesti caini au rareori probleme cu voma sau diareea. Acestia de multe ori gafaie excesiv.

Ce teste sunt necesare?

In plus fata de anomaliile observate de proprietar, medicii veterinari pot detecta probleme suplimentare printre care:

• pielea subtire
• infectii ale pielii
• atrofie musculara
• ficat mare la palpare abdominala

Testele de rutina de sange si urina dezvaluie adesea diferite anomalii. Urina de caini cu sindrom Cushing este adesea diluata si infectiile tractului urinar sunt frecvente. Rezultatele testelor hepatice sunt anormale dar comune acestor caini care au, de asemenea, o dimensiune mai mare a ficatului. In ciuda acestor rezultate  potential ingrijoratoare ale testelor hepatice, cainii cu sindrom Cushing nu sunt "bolnavi” de ficat si acestia aproape niciodata nu manifesta simptomatologie hepatica si nici nu mor de afectiuni hepatice. Cainii cu sindrom Cushing nu au concentratii mari de colesterol in sange cu toate ca au de obicei hipertensiune arteriala.

Medicii veterinari recomanda efectuarea de radiografii ale pieptului, deoarece cainii cu Sindromul Cushing sunt adesea mai in varsta si este important sa se asigure ca, caini nu au anomalii neasteptate in sau langa plamanii lor.

Radiografiile sau ultrasunete efectuate pe abdomen sunt recomandate pentru mai multe motive:

1. Aproximativ 50% din tumorile suprarenale pot fi vazute pe radiografia abdomenului si mai mult, peste 90% din tumorile suprarenale poate fi vizualizate cu ultrasonografia.
2. Glandele suprarenale la caini cu forma pituitara de Cushing, la examinarea cu ultrasunete pot sa fie normale (in formele timpurii ale bolii) sau mai mari (in formele mai vechi de boala).
3. Examinarea abdominala prin radiografii sau ecografie este de asemenea folosita pentru a evalua aceste cavitati ale a corpului, atat pentru identificarea simptomelor asteptate (ficat mare, acumularea de grasime) dar si a problemelor neasteptate.
4. Odata ce aceasta baterie de teste a fost finalizata, presupunand ca medicul veterinar inca banuieste ca animalul de companie sufera de sindromul Cushing, va proceda la testarea cu hormoni specifici pentru a confirma aceast diagnostic. Testele folosite de obicei sunt testul de stimulare cu ACTH, testul creatininei in urina cu cortizol, si testul cu dexametazona in doze mici (LDDST). Fiecare dintre aceste teste este usor de realizat si este relativ eficient. Fiecare are avantaje si dezavantaje. Mai mult, in functie de aceste rezultate si cele ale ecografiei abdominale, teste sunt recomandate ca un ajutor in stabilirea daca boala are forma pituitara sau este vorba de o tumora suprarenala.

Ce tratament este recomandat?

Sunt doua intrebari frecvente adresate: "Chiar are nevoie de tratament cainele meu?" si "Ce se intampla daca nu tratez cainele meu?" Raspunsul la prima intrebare este una la care doar un proprietar poate a decide care sa fie acesta. Cu toate acestea, cainii netratati tind sa fie slabi, anormal dependenti de hrana si apa, si, in general, nu sunt fericiti, jucausi sau activi. Daca proprietarul nu vede nici o anomalie la cainele sau si crede ca animalul sau este bine asa cum este, nu se recomanda tratamentul. Netratati, cainii cu sindrom Cushing adevarat nu sunt vazuti ca fiind sanatosi de catre proprietarii lor. Prin tratament, cainii pot deveni destul de normali si din acest motiv, corectarea acestei boli este de obicei sugerata in cabinet.

Pe baza rezultatelor testelor, medicul veterinar poate recomanda o interventie chirurgicala sau medicamente orale pentru a incerca sa trateze forma naturala a sindromului Cushing. O interventie chirurgicala nu este usoara si este de multe ori cel mai bine sa fie realizata de catre un specialist. Tratamentul oral implica utilizarea unor agenti potential toxici. In orice caz, cainii sunt tratati cu succes, indiferent de tratamentul ales. Prin urmare, proprietarii sunt incurajati sa ia in considerare tratarea animalelor lor.