Joi, Mai 09, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri

Boala cardiaca poate exista fara ca animalul sa fie in „insuficienta cardiaca”. Termenul de insuficienta cardiaca se refera la situatia in care boala cardiaca a ajuns intr-un stadiu terminal, in care inima nu mai reuseste sa compenseze deficitele cauzate de boala si abia atunci incep sa apara simptomele generale ale bolii.

Acest lucru inseamna ca boala poate evolua mult timp nedepistata, iar spre final devine decompensata, iar randamentul cardiac scade si functia cardiaca incepe sa cedeze. Cand acest lucru se intampla, boala intra in stadiul de insuficienta cardiaca congestiva, iar simptomele aferente sunt cauzate de surplusul de lichid care iese din vene datorita cresterii presiunii intravasculare, lichid care apoi se acumuleaza in diverse parti ale corpului, iar in functie de localizarea sa da nastere acestor simptome; de aici si termenul de congestiva.


Semnele care pot sugera insuficienta cardiaca si care sunt vizibile si pentru proprietarii animalelor sunt: tuse, efort la respiratie, oboseala la efort, slabiciune generala, lesin, balonarea abdomenului, eliminarea spontana de sange pe nas sau dupa tuse, umflarea extremitatilor sau invinetirea sau paloarea limbii si slabirea progresiva in cazul bolilor cronice, cu pastrarea apetitului animalului. La pisici poate aparea in plus gafaiala, respiratia cu gura deschisa. Odata observate aceste semne, animalul trebuie dus cat mai curand posibil la medicul veterinar pentru o examinare amanuntita.


Este bine ca medicul veterinar sa afle despre fiecare detaliu din istoricul animalului, inclusiv istoricul calatoriilor sau detalii despre parintii acestuia, deoarece aceste date pot oferi informatii importante in stabilirea unui diagnostic. Nu este suficient sa fie pus diagnosticul de insuficienta cardiaca, ci este vital sa se descopere si cauza acesteia, pentru a putea fi luate masurile optime de tratament! Dupa examinarea detaliata a animalului, medicul poate descoperi si alte semne ale unei boli cardiovasculare si poate recurge la metode aditionale de diagnostic precum EKG-ul, radiografia sau ecografia cardiaca, pentru un diagnostic de certitudine.