Panosteita la caini

Cauzele osteitei nu se cunosc momentan. Unii cercetatori cred ca la baza ar putea sta o cauza bacteriana sau virala coexistenta, insa pana acum nu a fost identificat niciun agent infectios.

Nu exista semne care sa sugereze o legatura intre panosteita si alergii, parazitism, concentratie serica crescuta a estrogenilor sau supresie a sistemului imunitar.  Este posibil sa existe si o componenta genetica in acest sens, deoarece incidenta afectiunii este mai mare la Ciobanescul German. La toate rasele de caini, masculii sunt afectati mult mai des decat femelele.

Care sunt simptomele panosteitei?

Deoarece panosteita afecteaza doar oasele lungi ale membrelor anterioare si posterioare (humerus, radius, ulna, femur si tibie), principalul simptom este reprezentat de schiopatura. Severitatea schiopaturii poate varia de la usoara la moderata, desi cainele se poate sprijini pe membrul afectat. Severitatea schiopaturii se poate agrava in mod dramatic pe parcursul primelor cateva zile. Panosteita afecteaza aproape intotdeauna mai mult de un singur os pe parcursul evolutiei sale. Datorita acestei tendinte de a afecta mai multe oase, prezenta oscilanta a schiopaturii, cand pe un membru, cand pe altul, este considerata semn caracteristic al acestei afectiuni.

In timpul examinarii clinice, cainii cu panosteita manifesta semne ale durerii atunci cand le sunt palpate oasele lungi.

Ce teste sunt necesare?

Daca se suspicioneaza panosteita pe baza anamnezei, a semnalmentelor rasei si a semnelor clinice, atunci trebuie efectuate radiografii care sa confirme diagnosticul si care sa elimine posibilitatea existentei altor boli. Daca animalul are dureri puternice, poate fi necesara administrarea unui sedativ usor care sa faciliteze obtinerea unor radiografii de calitate. Pe radiografie, oasele afectate pot avea un aspect neuniform sau neregulat; aceste modificari sunt datorate inflamatiei cavitatii medulare centrale si a osului din jurul acesteia.  Totusi, modificarile radiografice pot uneori sa se instaleze mai tarziu pe parcursul clinic al bolii. De aceea, daca radiografiile nu arata modificari osoase la un caine care pare sa aiba panosteita, acestea trebuie repetate dupa aproximativ 10 zile. Rareori, o tehnica imagistica din medicina nucleara, numita scintigrafie, poate fi necesara pentru confirmarea diagnosticului.

Ce tratament este necesar?

Deoarece cauzele panosteitei nu se cunosc, nu exista un tratament specific pentru aceasta. Din fericire, panosteita este o afectiune cu evolutie limitata; toti cainii se recupereaza din boala, iar semnele clinice persista rareori dupa varsta de 18 sau 20 luni. Evolutia bolii are o durata foarte variabila, de la cateva zile pana la cateva luni, iar severitatea durerii si a schiopaturii se va atenua adesea in timp. Desi rapoartele clinice oficiale nu indica faptul ca repaosul foarte strict ajuta la tinerea sub control a semnelor clinice, logica dicteaza faptul ca animalele afectate nu trebuie sa fie supuse la efort intens.  Analgezicele trebuie administrate la nevoie, cele de prima intentie fiind reprezentate de antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, Ascriptin, carprofen, etodolac sau meloxicam). Antiinflamatoarele nesteroidiene pot provoca voma sau diaree, deci acestea trebuie intotdeauna administrate impreuna cu hrana. Daca apar semne ale tulburarilor gastrice, trebuie sa intrerupeti administrarea acestor medicamente si sa contactati imediat medicul veterinar. Glucozamina si condroitin-sulfatul sunt aproape intotdeauna sigure de administrat sub supravegherea unui medic veterinar, desi eficacitatea acestora in ceea ce priveste controlul durerii si al inflamatiei la nivelul oaselor lungi este foarte indoielnica.