Maladia von Willebrad la caini

Acest factor este necesar pentru procesul de coagulare a sangelui. Este esential pentru stimularea celulelor din sange responsabile pentru coagulare, numite plachete sanguine sau trombocite, care trebuie sa adere la peretele vasului de sange lezat sau intre ele. Aderenta trombocitelor impiedica sau limiteaza scurgerea sangelui din vas, acest proces constituind primul pas catre coagulare.

Acest defect congenital se intalneste la multe rase de caini si la metisii acestora. Este mai frecvent la urmatoarele rase:

• Doberman Pinscher


• Ciobanesc Shetland


• Scotish Terrier


• Chesapeake Bay Retriever


• Brac German

Majoritatea cainilor afectati, inclusiv cei din rasa Doberman, prezinta tipul I al MvW (caz in care nivelul plasmatic al factorului von Willebrand este scazut), cea mai usoara forma a bolii. La acesti caini, severitatea sindromului este direct corelata cu concentratia de factor von Willebrand din sange. Cu cat concentratia este mai scazuta, cu atat mai probabile sunt simptomele specifice acestei maladii.

Cainii ce prezinta concentratii moderate ale factorului von Willebrand, pot sa nu manifeste boala, insa sunt purtatori ai genelor favorizante, iar atunci cand sunt folositi la monta, transmit mai departe, puilor, aceste gene. Alte rase care manifesta tipurile II si III ale bolii, in care concentratia plasmatica de factor von Willebrand este foarte scazuta sau anormala (de exemplu, Scottish Terrier, Ciobanesc Shetland, Brac German, Chesapeake Bay Retriever), prezinta un risc si mai mare de a suferi hemoragii severe.

Aceasta maladie congenitala poate fi transmisa atat de catre femela, cat si de catre mascul. Concentratia plasmatica a factorului von Willebrand ar trebui masurata in cazul ambilor parteneri canini, inainte de imperechere, iar un veterinar ar trebui sa evalueze, in acest caz, posibilitatea transmiterii bolii la pui. Este important de mentionat faptul ca si animalele care nu au manifestat niciodata simptome ale acestei maladii pot fi purtatoare ale bolii.

Care sunt simptomele bolii von Willebrand?

Concentratia plasmatica scazuta de factor von Willebrand poate cauza hemoragii. Aceste hemoragii se pot manifesta in mai multe feluri, inclusiv:

• echimoze ale pielii de la nivelul toracelui, din zona axilara sau pe abdomen;


• rinoragii;


• hemoragii asociate mucoaselor cavitatii bucale sau organelor genitale;


• hemoragii persistente in timpul estrului, la catea.

Sangerarile pot aparea in prezenta sau in lipsa traumatismelor. In cazul traumatismelor, inclusiv in cazul plagilor chirurgicale, hemoragiile datorate MvW pot fi mai severe si mai persistente. Totusi, aceste hemoragii nu apar intotdeauna. Unele animale care sufera interventii chirurgiucale nu manifesta sangerari excesive, in ciuda concentratiei plasmatice scazute a factorului von Willebrand. Rareori, hemoragiile pot pune in pericol viata animalului.

Ce teste sunt necesare?

Veterinarul poate recurge la cateva teste pentru a determina daca animalul respectiv sufera de MvW:

• Un test simplu de executat ar fi masurarea timpului de sangerare (TS) al mucoasei bucale. Pentru acest test, se realizeaza o incizie foarte mica pe fata interna a mucoasei bucale de la nivelul obrazului. Se masoara apoi timpul scurs de la momentul inciziei pana la incetarea sangerarii (in minute). Daca acest interval de timp este mai mare decat in mod normal iar cainele prezinta un numar normal de plachete sanguine, atunci animalul este suspect de maladia von Willebrand.


• Pentru diagnosticul definitiv al maladiei von willebrand, se recolteaza de la animal o proba de sange, care se trimite apoi la un laborator specializat, care poate determina concentratia plasmatica de factor von Willebrand. Acest test nu este relevant atunci cand se executa pe un animal cu probleme de sanatate grave sau care este foarte stresat, pe femele aflate in estru sau pe caini foarte tineri.


• In cazul unor rase de cani, sunt disponibile teste genetice. Aceste teste necesita recoltarea de saliva sau de sange de la animal, probele trimitandu-se la un laborator specializat, unde pot fi testate pentru identificarea cainilor purtatori. Cainii purtatori pot transmite pe linie genetica boala, prezinta un timp de sangerare prelungit sau au rude (parinti, frati, bunici) despre care se stie ca sufera de aceasta maladie, insa pe care nu au manifestat-o niciodata.

Ce tratament este necesar?

Nu exista tratament pentru aceasta maladie, insa factorul von Willebrand poate fi administrat in scop terapeutic, sub forma unor produse provenite din transfuzie sanguina, cainilor ce prezinta hemoragii excesive.
Exista un medicament, denumit desmopresina acetat, care poate stimula eliberarea de factor von Willebrand depozitat in diverse tesuturi ale pacientilor sau donatorilor de sange. In timp, ce acest medicament este eficient in cazul unor caini, nu are, totusi, efect in cazul tuturor. Aceasta varianta de terapie merita incercata, deoarece nu presupune multe efecte secundare.
Tratamentul MvW este necesar in cazul cainilor ce prezinta hemoragii spontane, care sangereaza in urma interventiilor chirurgicale sau a traumatismelor, sau ca terapie prechirurgicala in cazul animalelor ce prezinta risc ridicat de hemoragie in timpul interventiei. Daca animalul dvs. sufera de maladia von Willebrand, asigurati-va ca transmiteti acest lucru medicului sau veterinar, pentru ca acesta sa elaboreze un plan de transfuzie de sange in caz de necesitate. Hemoragiile pot fi agravate de catre o serie de medicamente precum aspirina, deci cereti intotdeauna sfatul medicului veterinar in cazul in care doriti sa administrati medicamente cainelui dvs.