Histoplasmoza

Ce este histoplasmoza?

Aceasta prospera in solul bogat in materie fecala. Solul de sub cuibarele pasarilor si de sub cotetele puilor de gaina mai mari au fost identificate ca zone obisnuite de expunere a animalelor si omului. Ciuperca se mai dezvolta cu succes in materia organica in descompunere, precum trunchiurile vechi de copac. Un numar de oameni, impreuna cu cainii acestora, au fost infectati cu Histoplasma spp. in momentul in care acest microorganism a fost eliberat in aer in urma taierii unui vechi trunchi de copac cu drujba.

Care sunt simptomele histoplasmozei?

Histoplasmoza afecteaza cainii si pisicile. Cainee dezvolta de obicei o forma intestinala a infectiei, in timp ce pisicile dezvolta mai probabil forma respiratorie. In forma intestinala, sporii fungici se infiltreaza in peretele intestinal, cauzand inflamatie. Inflamatia interfereaza cu absorbtia normal a alimentelor din intestine, cauzand astfel diaree si scadere in greutate. In forma respiratorie a bolii, sporii de Histoplasma spp. se infiltreaza in plamani, cauzand efort respirator crescut, intoleranta la efort si tuse. Din aceste locuri de origine, componentele fungice se imprastie prin corp, ficatul, splina, limfonodurile, pielea si tesutul osos cuprinzand de obicei focarele de infectie. Febra, letargia si scaderea in greutate sunt simptome frecvente ale acestei boli. Schiopatura apare in cazul afectarii oaselor.

Ce teste sunt necesare?

Diagnosticul se face cel mai bine prin depistarea componentelor agentului patogen in tesuturile infectate prin examinarea microscopica a mostrelor de tesut din limfonoduri, maduva osoasa, ficat sau din piele. Radiografiile toracice sunt utile pentru animalele care prezinta modificari pulmonare caracteristice pentru aceasta boala. In histoplasmoza intestinala cu diaree profuza, componente ale ciupercii pot fi gasite in probele recoltate din zona anusului. Descoperirea anticorpilor serici impotriva Histoplasma este utila atunci cand rezultatul este pozitiv, insa multe animale cu histoplasmoza nu prezinta anticorpi. Un diagnostic probabil poate fi facut pe baza combinatiei de simptome, a cursului bolii si al rezultatelor de laborator, atunci cand organismul nu poate fi depistat direct.

Ce tratament exista?

Histoplasmoza este de obicei tratata cu agenti antifungici precum itraconazolul sau amfotericina B. Pentru cainii si pisicile care prezinta forma respiratorie, un medicament cu administrare orala (itraconazol) poate fi eficient. Pentru animalele care au forma intestinala a bolii si care prezinta absorbtie redusa in intestine a medicamentului administrat, administrarea intravenoasa a unui medicament precum amfotericina B este necesara pana cand absorbtia intestinala se restabileste. Cainii care prezinta forma intestinala pot ajunge la emaciere grava si pot necesita hranire intravenoasa.

Animalele cu histoplasmoza trebuie monitorizate indeaproape de-a lungul tratamentului, deoarece itraconazolul poate provoca toxicitate hepatica, iar amphotericina B poate provoca leziuni renale. Reevaluarea periodica este necesara pentru determinarea duratei tratamentului. Un tratament de trei luni sau mai mult va fi necesar pentru animalele cu histoplasmoza, iar recurenta bolii poate aparea chiar si la 25 % dintre animalele tratate.
Histoplasmoza nu este transmisa de la animale la om, insa atat oamenii cat si animalele pot contracta infectia din acelasi mediu. Proprietarii de animale trebuie sa-si avertizeze medicul in cazul in care animalele acestora sufera de histoplasmoza iar acestia sunt evaluati pentru o problema medicala necunoscuta. De cele mai multe ori, locul de origine al infectiai nu poate fi stabilit. Chiar si atunci cand este identificat, nu exista mijloace practice pentru eradicarea acestor organisme din sol. Nu exista niciun vaccin care sa protejeze impotriva histoplasmozei.