Glaucomul la caini

Simptomele glaucomului la caini

Simptomele glaucomului la caini ar trebui tratate ca o urgenta, deoarece vederea poate fi pierduta in cateva ore de la declansarea semnelor de boala. Glaucomul de obicei apare la un ochi. In 50% din cazuri, afectiunea se raspandeste si la celalalt ochi daca nu este tratat.

Simptomele ar putea include:

• pupilele de marimi diferite,
• durere oculara usoara spre severa (frecarea ochiului de podea sau cu membrul),
• aparitia vaselor in zona alba a ochiului,
• inrosirea ochiului,
• cornee tulbure,
• tremuratul pleoapei,
• lacrimare,
• pierderea apetitului si
• comportament antisocial (datorita durerii),
• evitarea luminii,
• raspuns slab la clipire,
• absenta raspunsului pupilei la lumina,
• probleme de vedere (lovirea de diverse obiecte, dificultatea de gasire a jucariilor, deplasarea atenta),
• umflarea ochiului.

Tipuri

Exista doua forme de glaucom la caini:

1. Glaucomul primar – rata de curgere a fluidului in interiorul sau exteriorul ochiului este anormala, codnucand la o crestere a presiunii oculare.
2. Glaucomul secundar – o alta afectiune cauzeaza blocarea sau incetinirea drenajului fluidului intraocular, conducand la o crestere a presiunii.

Cel mai comun este glaucomul primar. Presiunea intraoculara este masurata utilizand un tonometru: presiunea intraoculara normala – 15-25 mmHg, Glaucom primar – 25-30 mmHg, Glaucom secundar – 10-30 mmHg.

Cauzele glaucomului la caini.

• Glaucomul primar – cauzat de predispozitia genetica. De obicei apare la varsta de 2 ani sau dupa aceasta varsta.
• Rasele predispuse genetic includ (dar nu sunt limitate la acestea) rasa basset hound, beagle, chihuahua, chow-chow, cocker spaniol, teckel, bichon maltez, pudel miniatura, samoyed si husky siberian.
• Glaucomul secundar – cauzat de infectie, inflamatie, leziune, luxare sau tumora.

Diagnosticul glaucomului la caini.

Avand in vedere ca leziunile ireversibile ale ochiului si pierderea vederii pot sa apara in cateva ore de la aparitia simptomelor, daca aceste simptome sunt observate, consultati medicul veterinar imediat. Medicul veterinar va dori sa stie simptomele de la declansare si orice istoric al traumatismului sau modelele comportamentale asociate cu durerea sau pierderea vederii. El va realiza un examen oftalmologic si ar putea alege sa trateze animalul de companie in clinica sau ar putea sa va trimita la un oftalmolog veterinar.

Tonometria.

Presiunea intraoculara este masurata cu un tonometru. Prima data, ar putea fi pusa o picatura de anestezic in ochi. Un tip de tonometru, sufla o cantitate mica de aer peste ochi si masoara gradul de adancire. Un alt tip, preseaza un disc mic de plastic pe globul ocular pentru a masura presiunea. Metoda Mueller utilizeaza un tonometru electronic. La glaucomul acut, pupila are un raspuns lent fata de lumina, raspunsul la clipire este slab sau absent, corneea este umflata sau tulbure, ochiul este rosu, inflamat si lacrimeaza, iar animalul ar putea privi cu ochii semi-deschisi. In cazul glaucomului cronic, pupila nu are un raspuns la lumina si raspunsul la clipire este absent. Corneea este tulbure si ochiul este rosu si inflamat. Lacrimarea este posibila si vasele sunt observate pe cornee. Ochiul este deseori marit.

Radiografia.

Medicul veterinar ar putea dori sa elimine prezenta unui abces ocular, a leziunii sau a tumorii. O radiografie sau o ecografie ar putea permite vizualizarea spatiului din jurul ochiului.

Tratamentul glaucomului la caini.

Tratamentul depinde de cauza si severitatea glaucomului. Scopul tratamentului este de a reface presiunea normala oculara (prin scaderea producerii de fluid si/sau cresterea drenajului) si de a oferi o eliberare a durerii. In cazul glaucomului secundar, cauza afectiunii trebuie de asemenea tratata. Acest lucru ar putea include vindecarea traumatismului, indepartarea chirurgicala a oricarei tumori si antibioticele pentru infectie. Daca este afectat doar un ochi, vor fi efectuati pasii necesari pentru a preveni dezvoltarea glaucomului in celalalt ochi. Medicamentele. Majoritatea medicamentelor sunt picaturi topice sau unguente care vor reduce presiunea de la nivelul ochiului si/sau vor trata inflamatia sau infectia. Medicamentele topice sunt deseori administrate de trei ori pe zi pentru o perioada definita de timp. Unele medicamente sunt orale. Beta-blocantele reduc productia de fluid. Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice reduc productia de fluid. Inhibitorii de colinesteraza ajuta la intarzierea declansarii glaucomului la ochiul neafectat. Corticosteroizii pot ajuta la controlul inflamatiei. Medicamentele mitotice contracta pupila pentru a permite eliberarea fluidului. Durericele osmotice deshidrateaza ochiul (utilizate cu grija la pacientii cardiaci sau diabetici). Analogii prostaglandinei pot imbunatati fluxul fluidelor de la nivelul ochiului.

Chirurgia.

Interventia chirurgicala ar putea fi necesara pentru cazurile de glaucom primar sau secundar. Exista o varietate de abordari chirurgicale utilizate pentru diverse grade de severitate si leziuni ale vederii:

Ciclofotocoagularea

Un instrument laser distruge epiteliul secretor al corpului ciliar ocular (responsabil pentru producerea fluidului de la nivelul ochiului).

Gonioimplantare 

Un sunt (un tub mic) este implantat pentru a oferi un drenaj al fluidelor.

Enucleerea 

Indepartarea completa a globului ocular. Utilizata in cazurile severe sau cand alte terapii nu sunt eficiente. Repetarea interventiilor chirurgicale ar putea fi necesare in functie de cauza principala si de raspunsul ochiului la interventie.

Recuperarea glaucomului la caini.

Medicamentele pentru glaucom pot ajuta la intarzierea progresiei afectiunii si la asigurarea confortului, dar majoritatea animalelor isi vor pierde vederea la unul sau la ambii ochi in aproximativ doi ani daca nu se intervine chirurgical. Daca afectiunea este descoperita din timp, consultatiile ulterioare vor fi programate pentru a determina daca tratamentul ajuta sau daca afectiunea se complica. Ochiul neafectat va continua sa fie examinat pentru semnele glaucomului. Atunci cand se trateaza cu picaturi, mentineti varful picuratorului steril. Nu il atingeti niciodata de suprafata ochiului sau cu mainile. Pacientii la care s-a intervenit chirurgical vor necesita un colier elizabetan pentru a preveni frecarea ochiului. Rasele predispuse la dezvoltarea glaucomului ar trebui sa aiba ochii verificati la fiecare sase luni astfel incat acele cazuri sa fie detectate si tratate cat mai devreme posibil. Intotdeauna observati anomaliile si raportati-le medicului veterinar cat mai repede. In cazurile interventiei chirurgicale de enucleere, adaptarea nu este una dificila si animalele sufera doar o pierdere usoara a profunzimii perceptiei. Puteti discuta cu medicul dvs. veterinar despre modul in care puteti face ca mediul de locuit al cainelui care vede cu un singur ochi sa fie unul sigur. Supravegheati animalele de companie fara lesa in exteriorul casei, avand in vedere ca va dura putin pana se vor acomoda complet.