Displazia de sold

Corpul va reactiona la instabilitatea determinata de slabirea articulatiei prin aparitia tesutului cicatricial, cunoscut sub numele de artrita. Cainii ar putea fi testati pentru prezenta displaziei de sold de la varste fragede de 4 luni. Totusi, desi unii caini ar putea avea articulatia soldului evaluata ca si normala la varsta frageda, acestia ar putea dezvolta displazia la varsta de cel mult doi ani.

Care sunt simptomele unei displazii de sold?

Adesea aceasta conditie este recunoscuta prin ”saltul de iepure” exprimat in timpul alergarii. Pe masura ce afectiunea se inrautateste, cainii ar putea exprima durere la ridicare sau la asezare, la urcarea scarilor, la sarituri sau dupa exercitii.

Ce teste sunt necesare?

Diagnosticul displaziei de sold este realizat prin examene radiologice facute in timp ce cainele este sub sedare. Radiografiile vor arata evidenta laxitatii soldului precum si progresia schimbarilor artritei de la nivelul soldului. De asemenea, medicul veterinar va incerca sa obtina un semn Ortolani.

Acesta apare cand la palpatia articulatiei soldului se observa o instabilitate semnificativa compatibila cu displazia de sold. Un sold normal nu are instabilitate. Totusi, atat palparea cat si radiografiile sunt necesare pentru a obtine un diagnostic cert, deoarece pe masura ce soldul devine mai artritic, instabilitatea se va diminua.

Ce tratament este necesar?

Daca diagnosticul displaziei de sold este realizat in timp ce cainele este foarte tanar (cateva luni de viata), se poate efectua o procedura chirurgicala numita simfiziodeza pelvina. Aceasta este o procedura chirurgicala in care simfiza pelvina este cauterizata pentru o crestere intarziata si pentru a contura unghiurile pelvine. Acest lucru va conduce, in schimb, la o acoperire mai buna a ambelor articulatii.

Desi este eficienta, aceasta procedura ar putea fi realizata doar in momentul in care o crestere semnificativa inca exista. in momentul in care cainele ajunge la o crestere completa, se poate realiza procedura chirurgicala numita osteotomia tripla pelvina (OTP), pentru a imbunatati congruenta articulatiei soldului. Cu aceasta procedura, trei incizii sunt realizat la nivel pelvin pentru a descoperi acea jumatate a pelvisului. Hemipelvisul este apoi rotit in exterior si tinut in noua sa pozitie cu o placa curbata.

Aceasta rotire spre exterior conduce la o instabilitate redusa si o conformatie mai buna a articulatiei soldului. Totusi, daca artrita este deja prezenta la nivelul articulatiei, chirurgia nu este recomandata avand in vedere ca procedurile chirurgicale ulterioare sau tratamentele ar putea fi necesare in viitor pentru a aborda artrita. Adesea aceasta procedura chirurgicala este realizata in timp ce cainele are intre 7 luni si un an si jumatate. Daca artrita este deja prezenta in momentul diagnosticarii displaziei de sold, adesea se incearca management-ul conservativ, acest lucru constand in restrictionarea exercitiilor si terapia cu antiinflamatoare. Adesea, prin combinarea terapiei fizice, probabil, cu acupunctura, durerea asociata cu artrita poate fi atenuata eficient.

Gestionarea chirurgicala este garantata ulterior daca management-ul conservativ nu este eficient in controlarea durerii sau a schiopaturii asociate cu atrita soldului. O inlocuire totala de sold ar putea fi realizata atat timp cat scheletul cainelui este matur. In aceasta procedura chirurgicala, articulatia soldul artritic este indepartata si prin folosirea unei tehnici de cimentare sau de necimentare, se foloseste o articulatie de sold de tip artificial pentru a inlocui articulatia afectata. Uneori, datorita staturii mici a animalului sau a ingrijorarilor economice, inlocuirea totala a articulatiei ar putea sa nu fie fezabila. In acest caz, se poate realiza o procedura chirurgicala numita osteotomia capului femural (OCF). Cu aceasta procedura chirurgicala, capul femural este excizat fara a inlocui articulatia.

Pe masura ce artrita progreseaza, cartilajul articulatiei se degradeaza, conducand la un contact os pe os si la o durere semnificativa. Prin indepartarea capului femural, aceasta durere osoasa este atenuata. Desi credem ca aceasta procedura este mai de succes la cainii sau pisicile mici, cainii de talie mare pot de asemenea sa exprime o imbunatatire a calitatii vietii alaturi de o excelenta eliberare a durerii.

Prognosticul:

Majoritatea proprietarilor sunt ingrijorati de faptul ca daca animalul lor este diagnosticat cu displazie la o varsta frageda, acesta ar putea sa devina slabit si sa necesite eutanasia. Totusi, cu numeroase tratamente chirurgicale de succes, precum si cu o multitudine de medicamente antiinflamatoare, displazia de sold ramane o boala usor de tratat, cainele fiind in continuarea capabil sa se bucure de o excelenta calitate a vietii. Displazia de sold este cunoscuta a fi ereditara.

Prin urmare, nu trebuie reprodusi cainii care au displazie de sold. De asemenea, daca se cunoaste, parintii cainelui afectat ar trebui sa nu mai fie dati spre reproducere in continuare. Ar putea sa nu fie niciun istoric al displaziei in linia descendenta si sa apara la orice punct si in orice moment in linie.

{loadposition tab99}