Ce este otita externa?

Factorii care va pot predispune animalul la instalarea otitei externe includ structura urechii (urechile lungi si lasate, cele cu mult par si cele cu canal auditiv foarte ingust), tratarea sau curatarea inadecvata a canalului auditiv (introducerea agresiva a betisoarelor de urechi in canalul auditiv), precum si afectiunile care duc la obstructiile canalului auditiv (excrescente, inflamatie a tesuturilor din care este alcatuit conductul auditiv). Factorii care de obicei nu provoaca otita externa ca atare, dar care pot pune probleme semnificative in ceea ce priveste necesitatea tratamentului, sunt reprezentati de bacterii si levuri. Uneori animalele de companie cu otita externa cronica prezinta infectii si dincolo de timpan (otita medie - inflamatia portiunii mijlocii a conductului auditiv), iar aceste probleme necesita, de asemenea, tratament agresiv. 

Mai multi factori pot sta la baza aparitiei problemelor auriculare ale animalului.  Recunoasterea si corectarea ulterioara a tuturor acestor factori reprezinta secretul unei gestionari clinice de succes a otitei externe.

Care sunt simptomele dermatitei atopice?

Animalele cu atopie isi freaca, ling, rontaie, musca sau zgarie membrele, botul, urechile, axilele sau zona inghinala, determinand pierderea parului, insotita de inrosirea si ingrosarea pielii din zonele respective. in anumite cazuri, mai multe substante pot afecta in acelasi timp pielea, provocand animalului mancarimi in zonele in care actiunea individuala a doar uneia dintre aceste substante nu ar putea declansa senzatia de mancarime. Aceste substante includ nu doar alergenii sub forma de aerosoli (ex.: particule de polen), dar si pe cei din hrana sau din surse parazitare (ex.: purici). Mancarimea poate fi agravata si de infectiile bacteriene sau micotice ale pielii.

Uneori, eliminarea unora, dar nu a tuturor, dintre acesti factori, poate duce la ameliorarea mancarimii animalului. De aceea, este important sa fie tratata orice problema care ar putea sa provoace animalului mancarimi de natura alergica. 

Ce teste sunt necesare?

Poate fi necesara efectuarea mai multor teste.  Acestea includ examinarea microscopica sau culturile bacteriene obtinute din din secretiile auriculare ale animalului. in plus, pentru depistarea alergiilor pot fi necesare analize de sange sau teste alergologice cutanate. Modificarile din alimentatie pot fi recomandate pentru a stabili daca alergia alimentara reprezinta cauza otitei. Radiografiile craniene pot ajuta la diagnosticarea afectiunilor urechii medii.

Ce tratament este necesar?

Animalul ar putea avea nevoie de una sau mai multe proceduri de igiena auriculara in cadrul spitalului veterinar  Acestea pot fi simple si pot consta doar intr-o simpla igienizare a canalului auditiv timp de doar cateva minute, fara a necesita sedarea animalului sau cu o minima tranchilizare a acestuia, sau intr-o igienizare mai complexa a urechii, care se poate desfasura pe o perioada mai lunga de timp si poate fi insotita de anestezie generala.

Atingerea obiectivului de vindecare completa a afectiunii auriculare a animalului depinde in mare parte de abilitatea dvs. de a igieniza si trata local urechea acestuia, de a respecta tratamentul recomandat in functie de rezultatele diverselor teste de laborator si de a dispune la efectuarea vizitelor periodice la medicul veterinar in scop de reevaluare a animalului.

Otita externa recurenta care nu este gestionata in mod corespunzator poate cauza modificari cronice ireversibile la nivelul canalului auditiv, mai ales ingustari ale diametrului acestuia. Aceste ingustari nu permit solutiilor auriculare medicamentate sau a celor de igienizare sa patrunda in zona afectata. Accentuarea acestor ingustari nu va permite nici secretiilor auriculare normale sa fie evacuate din canalul auditiv. Chiar daca starea urechii animalului dvs. de companie poate parea ameliorata (scurgeri in cantitate mai mica, mai putin miros urat, mai putin disconfort), afectiunea otica poate sa nu se fi vindecat complet, iar intreruperea prematura a tratamentului poate afecta in mod negativ sansele de vindecare completa a otitei.

Uneori, problema aflata la baza afectiunii nu poate fi descoperita sau corectata. in aceste situatii, animalului dvs. ii poate fi recomandat un anumit protocol terapeutic si de mentinere a igienei auriculare. Daca acest protocol este respectat, multe afectiuni auriculare pot fi controlate printr-un efort minim din partea dvs. si intr-un timp cat mai scurt, implicand un disconfort minim si pentru animal.

Pentru a trata corect afectiunea auriculara, igienizarea auriculara adecvata trebuie sa joace un rol extrem de important in programul terapeutic general.  Canalul auditiv trebuie complet curatat de material organic inainte de instilarea oricarei solutii medicamentate in ureche.  Animalul dvs. se poate opune la inceput curatarii urechilor, insa probabil acesta va accepta mai usor manopera pe parcurs. Daca canalul auditiv al animalului dvs. este iritat si dureros la inceputul tratamentului, igienizarea delicata dar completa va ajuta in acest sens. Dupa umplerea canalului auditiv cu solutia otica de curatare, masarea urechii va ajuta la eliminarea resturilor celulare si a scurgerilor auriculare. Materialul organic poate fi impins prin masarea urechii de la baza craniului (de la locul de atasare a urechii la capul animalului), intr-o bucata de vata de bumbac aplicata ferm la intrarea in ureche. Aceasta procedura trebuie repetata pana cand in bucata de vata nu mai ajunge niciun pic de material organic din ureche. Solutia medicamentata se aplica apoi in canalul auditiv si se impinge catre baza acestuia prin masarea urechii. Betisoarele de urechi nu trebuie folosite pentru curatarea urechii, cu exceptia zonei pliurilor din afara canalului auditiv. Secretul succesului igienizarii urechii sta in consecventa si corectitudinea manoperei.

Vizitele la medic pentru reevaluare reprezinta si ele o parte vitala a unui tratament de succes.  Chiar daca urechile animalului pot parea normale pentru dvs., este posibil ca acestea sa aiba in continuare nevoie de igienizare si curatare pentru a se vindeca complet de inflamatie sau infectie. La cainii cu otita externa cronica poate fi necesar un protocol terapeutic de intretinere a urechii prin igienizare si aplicare de solutii auriculare medicamentate, formulat pe baza informatiilor obtinute de la vizitele de reevaluare.

Daca afectiunea auriculara se extinde dincolo de timpan si ajunge in urechea medie, poate fi necesara aplicarea agresiva a tratamentului local, cat si administrarea pe cale orala a medicamentelor. In plus, in acest caz poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru accesarea canalului auditiv intern, in scopul curatarii si al stabilirii existentei unei infectii.