Joi, Mai 02, 2024

De la medici veterinari cu ❤️ dragoste ❤️ pentru prietenii voștri


Babesioza are o perioada de incubatie de aproximativ doua saptamani, deci adesea exista o intarziere a aparitiei primelor simptome, dupa instalarea infectiei. Totusi, se pot manifesta foarte lent, iar boala poate ramane nediagnosticata timp de mai multi ani.

Sensibilitatea in fata infectiei este aceeasi pentru toate animalele, indiferent de sex, varsta si rasa. Riscul se coreleaza pozitiv cu gradul de expunere din mediul de viata al animalului, avand si caracter sezonier, dar scade in cazul unor tratamente antiparazitare adecvate. Babesioza este un tip de boala parazitara cauzata de infectii cu microorganisme din genul Babesia sau protozoare Piroplasme, care se transmit cel mai frecvent prin muscatura de capusa. Ca si in cazul malariei, babesioza poate afecta oamenii si vacile, precum si cainii, fiind cunoscuta si sub numele de Febra de Texas, urinare cu sange sau piroplasmoza. 

Simptomele babesiozei la caini 

Piroplasmele din genul Babesia infecteaza celulele rosii ale cainelui, cauzand anemie hemolitica, proces prin care celulele rosii din sange sunt distruse, iar hemoglobina rezultata din acestea este eliberata in corp. Excesul de hemoglobina poate duce la aparitia icterului. Un organism infectat va incerca sa produca mai multe celule rosii pentru a le inlocui pe cele pierdute, insa daca acesta nu poate genera suficiente astfel de celule, se instaleaza anemia. 

Simptomele babesiozei sunt urmatoarele:

  • lipsa energiei,
  • lipsa apetitului,
  • scadere in greutate,
  • febra,
  • dilatare abdominala,
  • culoare anormala a urinei,
  • culoare anormala a fecalelor, nuanta galbuie sau portocalie a pielii,
  • mucoase palide. 

Tipuri de babesioza la caini

  • Babesia canis - piroplasme mari 
  • Babesia canin canis - raportata in SUA, Africa, Asia si Australia 
  • Babesia canis vogeli - cea mai virulenta forma, raportata in Africa 
  • Babesia canis rossi - raportata in Europa 
  • Babesia gibnosi - piroplasme mici, raportate in intreaga lume 
  • Babesia conradae - piroplasme mici, raportate doar in California 

Cauzele babesiozei la caini 

Desi cea mai intalnita cauza a babesiozei la caini o constituie transmiterea prin intermediul muscaturii de capuse, exista si alte cauze ale infectiei. Cainele dvs. se poate infecta prin transmitere directa, tot prin muscatura, de la un animal infectat, sau prin transfuzie de sange infectat. 

Diagnosticul babesiozei la caini 

Puteti ajuta veterinarul sa puna diagnosticul corect ducandu-va cainele la tratament imediat dupa ce observati simptomele bolii si oferind medicului informatii despre instalarea simptomelor si despre eventualele cauze posibile ale acestor simptome. Nu uitati sa mentionati medicului daca ati gasit recent capuse pe caine, daca ati omis tratamentul antiparazitar, daca animalul a fost muscat recent sau daca a beneficiat de o transfuzie de sange. Va fi efectuat un examen clinic complet, inclusiv teste de urinanaliza si de evaluare a nivelului de electroliti din sange, pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor manifestate de caine si pentru a evalua starea generala de sanatate a animalului.  Totusi, cel mai important element pentru stabilirea diagnosticului il reprezinta testele de sange. In majoritatea cazurilor, pe langa o hemoleucograma completa, care va masura nivelul celulelor albe si rosii din sange si care va indica o eventual anemie, va fi necesar si un profil biochimic, precum si un set de analize suplimentare ale sangelui. Exista metoda Wright, un tip de coloratie histologica speciala care permite veterinarului sa diferentieze tipurile de celule din sange in timpul examinarii microscopice a unei probe de sange, pentru a identifica infectia, dar si teste imunohistochimice, care determina o reactie a microorganismelor din genul Babesia si care ajuta la diferentierea speciilor si subspeciilor de piroplasme. In plus, o proba dintr-un material biologic poate fi testata prin reacţia de polimerizare in lanţ (PCR) pentru a extrage fragmente de ADN din aceasta, reprezentand un indicator mai concludent al speciilor si subspeciilor de paraziti. 

Tratamentul babesiozei la caini 

Exista metode de tratament care s-au dovedit eficiente pentru suprimarea simptomelor; totusi, infectiile cu paraziti din genul Babesia sunt adesea persistente,si chiar si dupa recuperarea din boala, cainele poate ramane un purtator permanent al infectiei. Cainele va fi tratat cu unul sau mai multi agenti anti-infectiosi, in functie de specia de parazit care a cauzat boala. Aceste medicamente vor fi administrate pe cale intravenoasa, de obicei in doua doze la interval de aproximativ 14 zile. Pentamidina izotionat, un medicament destinat tratarii pneumoniei, poate fi folosit la toate speciile. Totusi, cainii infectati cu Babesia canis sunt adesea tratati cu imidocarb dipropionat, un derivat ureic folosit ca si medicament impotriva protozoarelor, folosit in mod special pentru tratarea infectiilor parazitare. Babesia gibsoni si Babesia conradae sunt parazitii cei mai dificil de tratat, necesitand o combinatie intre pentamidina izotionat si atovaquona, un alt medicament folosit initial impotriva pneumoniei.

Vindecarea babesiozei la caini 

Majoritatea cainilor tratati raspund excelent la tratament si se recupereaza rapid din punct de vedere clinic. Totusi, exista riscul unei parazitemii persistente, caz in care infectia si simptomele sale pot persista in ciuda tratamentului. Din acest motiv va trebui sa programati periodic vizite de control la veterinar, pentru a repeta testele de depistare a infectiei. Recuperarea din boala se stabileste dupa trei teste consecutive de PCR cu rezultat negativ. Chiar si dupa vindecare exista riscul de recidiva, in orice moment din viata animalului. Ca si in cazul oricarui proces de vindecare, trebuie sa va monitorizati indeaproape cainele pentru a putea observa recidiva simptomelor si pentru a apela la medicul veterinar imediat dupa ce aceste simptome reapar.  Este important de stiut faptul ca animalul dvs. poate ramane pe viata purtator al acestui parazit, iar din acest motiv el nu va fi eligibil pentru donarea de sange si va reprezenta un risc de transmitere a acestei boli catre alti caini. Descurajati si preveniti intotdeauna luptele dintre caini pentru a proteja ceilalti caini de infectie. Daca in gospodaria dvs. exista mai multi caini, sau daca cainele dvs. a fost recent intr-o canisa, anuntati reprezentantii canisei si duceti-va la veterinar si restul cainilor pentru a fi testati pentru aceasta boala. Pentru a preveni o reinfectie, tratati-va cainele impotriva parazitilor externi pe toata durata anului si examinati-i cu atentie pielea si blana dupa ce acesta tranziteaza zone prin care ar putea fi prezente capuse.