Cardiomiopatia hipertrofica

Desi cauza CMH nu a fost inca stabilita cu certitudine, faptul ca aceasta boala este mai frecventa la anumite rase (inclusiv Maine Coon, Ragdoll, British Shorthair, Sfinx, Chartreux si Persana) si faptul ca a fost identificata la unele pisici cu CMH mutatia anumitor gene ce determina fenotipul cardiac, aceste lucruri sugereaza un rol genetic in aparitia acestei boli.

Desi efectele si prognosticul bolii pot varia considerabil, diagnosticul si tratamentul adecvat pot scadea sansa ca o pisica cu CMH sa experimenteze anumite simptome si pot imbunatati calitatea vietii acesteia. La o pisica cu CMH, ventriculul stang al cordului (principalul sau muschi de pompare) este ingrosat, acest lucru cauzand o scadere a volumului camerei cardiace si o relaxare anormala a muschiului cardiac.

Aceste schimbari determina o frecventa cardiaca crescuta, ceea ce favorizeaza cresterea consumului de oxigen si, posibil, oxigenarea insuficienta a miocitelor (celulele musculare cardiace). Oxigenarea insuficienta poate cauza moartea celulelor cardiace, deteriorand astfel functia cardiaca si favorizand aparitia aritmiilor (caz in care contractiile cardiace sunt prea rapide, prea lente sau cu ritm neregulat). in plus fata de neajunsurile prezentate mai sus, pomparea mai putin eficienta a sangelui poate duce, de asemenea, la refularea acestuia in alte camere cardiace si in plamani, ceea ce poate contribui la aparitia insuficientei cardiace congestive sau la formarea de cheaguri intracardiace.

Simptome

Multe pisici cu CMH nu par sa fie bolnave. Altele pot manifesta simptome ale insuficientei cardiace congestive, inclusiv respiratie dificila sau foarte rapida, respiratie bucala si letargie. Aceste simptome apar atunci cand in jurul plamanilor se acumuleaza lichid. O consecinta serioasa a CMH ce poate ameninta viata pisicii o reprezinta formarea de cheaguri de sange in interiorul cordului. Aceste cheaguri pot migra cu fluxul de sange si pot bloca circulatia in alte zone ale corpului (tromboembolism).

Efectele tromboembolismului depind de localizarea cheagurilor, desi la pisicile cu CMH aceste efecte constau cel mai adesea in obstructia vaselor de sange ce iriga membrele posterioare, cauzand durere acuta la nivelul acestora si, in cazuri grave, paralizie. Diagnosticul si tratamentul adecvat al acestei afectiuni poate diminua severitatea simptomelor si probabilitatea aparitiei tromboembolismului. Desi acest lucru se intampla relativ rar, pisicile cu CMH sunt supuse unui risc mare de moarte subita.

Diagnostic

CMH se diagnosticheaza prin ecocardiografie, o tehnologie ce utilizeaza unde sonore pentru a crea imagini ale cordului. La pisicile cu CMH, aceste imagini releva grosimea peretilor camerelor cardiace si volumul redus al ventriculului stang. Totusi, ingrosari similare ale peretilor cardiaci pot fi cauzate, de asemenea, de alte afectiuni frecvente, inclusiv de catre hipertensiune arteriala si hipertiroidism.

Aceste afectiuni trebuie excluse inainte de a se pune diagnosticul de CMH. Medicul veterinar mai poate recomanda si alte teste, inclusiv radiografii toracice si electrocardiograma, in functie de rezultatele examinarii clinice si/sau ale examenului ecocardiografic. Noile teste genetice pot, de asemenea, sa ajute la identificarea existentei unui risc crescut de dezvoltarea a CMH, insa rezultatele acestor teste trebuie interpretate cu atentie, cu ajutorul unui medic veterinar cu experienta, deoarece nu toate pisicile ce prezinta aceste mutatii genetice vor ajunge sa manifeste aceasta boala.

Tratament

Desi nu exista inca un remediu impotriva CMH, un plan terapeutic personalizat poate ajuta la diminuarea gravitatii simptomelor manifestate de animal.

Scopul terapeutic include controlul frecventei cardiace, ameliorarea congestiei pulmonare (in insuficienta cardiaca congestiva) si prevenirea formarii cheagurilor de sange care pot cauza tromboembolism. Medicatia poate ajuta la gestionarea afectiunii si poate fi administrata pe cale orala la pacientii stabili sau pe cale injectabila in situatii mai grave.

Alte medicamente, precum nitroglicerina, pot fi aplicate pe pielea animalului pentru a fi absorbite in corp. Din pacate, niciun medicament nu s-a dovedit eficient pentru prevenirea progresiei bolii atunci cand a fost administrat inainte de aparitia simptomelor. Prognostic Prognosticul pentru pisicile cu CMH este variabil.

Cele care nu manifesta niciun simptom pot trai ani de zile doar cu o usoara compromitere a functiei cardiace. CMH este cel mai adesea o boala progresiva, iar simptomele care sugereaza un prognostic nefavorabil includ insuficinta cardiaca congestiva, tromboembolism si hipotermie. Totusi, in multe cazuri, terapia medicamentoasa poate imbunatati semnificativ calitatea vietii pisicii. Vorbiti cu medicul veterinar pentru a afla mai multe lucruri referitoare la sanatatea pisicii dvs. si la optiunile de tratament.