Boala Lyme la caini

Spirochetele sunt dobandite prin muscatura unei capuse infectate. Boala Lyme este acum cunoscuta ca fiind cea mai comuna boala ca urmare a unei muscaturi de capusa din Statele Unite. Aceasta boala a fost prima data recunocuta in anul 1975, ca urmare a unui focar care pare sa fie artrita acuta in multe comunitati rurale din sud-estul Connecticut-ului, inclusiv orasul Old Lyme.

Soarecele cu membre albe este principalul rezervor al spirochetei. Pasarile pot de asemenea sa fie gazde. Cerbul cu coada alba suporta capusele, dar nu si spirochetele. Boala Lyme este raspandita in principal in timpul sezonului de capuse (din mai pana in august), cu un nivel de prag in luna iulie, dar capusele pot fi active oricand temperatura este peste 0°C.

Simptome boala Lyme

Boala la caini este caracterizata in general prin debutul brusc al schiopaturii. De fapt, schiopatura este deseori singurul semn al infectiei. Una sau mai multe articulatii ar putea fi umflate si dureroase la atingere. Unii caini au febra si experimenteaza slabiciunea, letargia, lipsa apetitului si pierderea in greutate. Schiopatura ar putea dura doar cateva zile, dar in unele cazuri devine cronica si persista sau reapare pentru cateva luni.
Problemele renale reprezinta urmatorul semn comun. Sindromul cardiac acut este destul de rar. Ambele sindroame sunt de obicei fatale.

Metode de diagnostic al bolii Lyme

Majoritatea cainilor expusi la boala Lyme nu devin bolnavi. Testele serologice vor indica daca animalul a fost expus la boala. Noile teste serologice pot distinge cainii cu imunitate vaccinala de cei cu imunitate datorata expunerii naturale. O crestere a titrului de anticorpi in absenta vaccinarii recente, totusi, indica infectia activa. Testele Elisa si Western Blot sunt acum utilizate pentru a detecta boala. Multi caini care sunt pozitivi la boala Lyme au de asemenea si alte boli transmise de capuse cum ar fi erlichioza si babesioza.
Radiografiile articulatiilor umflate scot in evidenta fluidul fara schimbari articulare degenerative.
Analiza lichidului sinovial (in care un ac este introdus intr-o articulatie pentru a indeparta fluidul pentru examinare) ar putea evidentia spirochetele.

Tratament:

Antibioticele sunt administrate pentru minim doua-patru saptamani. Amoxicilina si doxiciclina sunt printre cele mai eficiente. Nu incercati sa efectuati tratamentul acasa, fara a consulta un medic veterinar in prealabil. 

Preventie:

Capusele trebuie sa fie atasate pentru 5-20 de ore inainte ca acestea sa fie capabile de transmiterea infectiei. Prin urmare, o inspectie zilnica cu indepartarea capuselor va preveni infectarea multor caini.
Zgarzile impotriva capuselor, care se gasesc in cabinetele veterinare si mentinerea sub control a capuselor din incinte ajuta la reducerea aparitiei bolii Lyme. Exista pe piata mai multe solutii pentru controlul puricilor care omoara capusele, avand o actiune de pana la 30 de zile dupa o singura aplicare. Exista in SUA un vaccin care previne boala Lyme la caini. 

Discutati cu medicul veterinar orice optiune de deparazitare externa pentru cainele dvoastra.

Consideratii pentru sanatatea publica:

Boala Lyme este o boala grava la oameni. Cainii nu transmit boala Lyme la oameni, desi acestia pot transmite capusele care sunt purtatoare de spirochete. Capusele ar putea transfera oamenilor boala inainte de se alimenta de la caine, desi acest lucru este rar. Odata ce o capusa incepe sa se hraneasca de la un caine, aceasta nu va cauta o alta gazda. Indepartati cu mare atentie orice capusa de pe caine. Cea mai buna metoda este de a le pune intr-un borcan cu putin alcool, sa sigilati borcanul si sa il aruncati.