Cercetarea, realizată în 2015 de Miho Nagasawa și colaboratorii săi de la Universitatea Azabu din Japonia, sugerează că interacțiunea dintre câini și oameni poate activa un mecanism fiziologic asemănător celui implicat în relația dintre mamă și copil. Totuși, autorii subliniază că rezultatele nu înseamnă că relația dintre câine și om este identică din punct de vedere biologic sau emoțional cu cea dintre mamă și copil.

Cum s-a desfășurat studiul

În primul experiment, 30 de perechi formate din câini și proprietarii lor au petrecut 30 de minute împreună într-o încăpere. Proprietarii au avut voie să vorbească și să își mângâie câinii, iar cercetătorii au măsurat durata contactului vizual dintre cei doi. Înainte și după sesiune au fost colectate probe de urină de la câini și de la proprietari pentru determinarea nivelului de oxitocină.

Câinii au fost împărțiți în două grupuri, în funcție de durata privirii către proprietar. Cercetătorii au observat că proprietarii câinilor care au menținut contactul vizual pentru perioade mai lungi au prezentat o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină. Și câinii din acest grup au înregistrat modificări mai mari decât cei care au privit proprietarii pentru intervale mai scurte.

Analiza statistică a arătat că durata privirii a fost asociată cu modificările nivelului de oxitocină atât la câini, cât și la oameni, chiar și după ce au fost luate în considerare alte forme de interacțiune, precum vorbitul și mângâierea.

Un al doilea experiment

Într-un al doilea experiment, 27 de câini au primit, în zile diferite, fie oxitocină administrată intranazal, fie o soluție salină.

Ulterior, fiecare câine a intrat într-o încăpere în care se aflau proprietarul și două persoane necunoscute. Participanților li s-a cerut să nu inițieze contactul fizic sau verbal cu animalele.

Rezultatele au arătat că femelele care au primit oxitocină au petrecut mai mult timp privind către proprietarii lor decât după administrarea soluției saline. În cazul acestor proprietari, cercetătorii au observat ulterior o creștere a nivelului de oxitocină, deși aceștia nu primiseră hormonul.

Același efect nu a fost observat la câinii masculi. Autorii consideră că diferențele dintre sexe și contextul social pot influența răspunsul la oxitocină.

Rolul oxitocinei

Oxitocina este un hormon implicat în procese precum nașterea, alăptarea, recunoașterea socială și formarea relațiilor de atașament. Cercetătorii atrag însă atenția că aceasta nu poate fi considerată singurul indicator al afecțiunii.

Studiul a măsurat nivelul de oxitocină din urină înainte și după interacțiunea dintre câini și proprietari, fără a evalua direct activitatea hormonului la nivelul creierului și fără a măsura emoții precum iubirea.

Pe lângă contactul vizual, cercetările privind comportamentul canin arată că atașamentul față de oameni se exprimă și prin alte comportamente, precum căutarea apropierii proprietarului, reacția la revedere după o despărțire, solicitarea de confort sau coordonarea atenției cu acesta.

Potrivit autorilor, rezultatele susțin existența unui mecanism fiziologic comun implicat în relațiile sociale dintre oameni și câini, însă nu demonstrează că toate interacțiunile produc același răspuns și nici că relația dintre cele două specii este identică cu relația dintre un părinte și un copil.

Sursa: scienceblog.com