Cercetările, publicate în două articole în Journal of the American Veterinary Medical Association, au analizat atât felul în care proprietarii iau decizii privind sfârșitul vieții câinelui, cât și experiențele emoționale după pierdere.
Unul dintre rezultate arată că emoțiile proprietarilor sunt asemănătoare indiferent dacă animalul a fost eutanasiat sau a murit fără intervenție. Dr. Jake Ryave, de la Texas A&M College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences, explică faptul că pierderea rămâne o pierdere indiferent de modul în care se produce, deoarece legătura dintre om și animal nu se schimbă.
De ce aleg proprietarii eutanasierea?
Unul dintre studii, coordonat de dr. Kellyn McNulty, fost rezident în medicină internă la VMBS, a analizat răspunsurile din End of Life Survey, pentru a înțelege modul în care proprietarii percep moartea câinelui și cum influențează aceste percepții deciziile de la sfârșitul vieții.
Sondajul a fost conceput pentru a surprinde nu doar informațiile medicale despre moartea câinilor, ci și perspectiva persoanelor care i-au îngrijit. Potrivit lui McNulty, percepțiile proprietarilor și acțiunile lor ulterioare pot influența inclusiv datele medicale referitoare la cauza și modul morții.
Durerea și suferința au fost cele mai frecvente motive pentru care proprietarii au ales eutanasierea, urmate de o calitate scăzută a vieții și de un prognostic nefavorabil.
Proprietarii au descris diverse modificări care i-au făcut să creadă că animalele lor sufereau, printre care vocalizări, schimbări ale mobilității sau modificări subtile ale expresiei faciale. Unii au descris inclusiv momente în care au simțit că privirea câinelui le-a transmis că venise momentul.
Cercetarea a arătat însă că unii proprietari pot avea dificultăți în a diferenția semnele durerii de modificările asociate îmbătrânirii. McNulty subliniază că proprietarii pot să nu înțeleagă pe deplin cum să recunoască durerea sau simptomele asociate vârstei la câinii lor.
Durerea, vinovăția și doliul apar indiferent de modul în care moare câinele
Al doilea studiu a analizat răspunsurile libere ale proprietarilor din același sondaj și a comparat experiențele celor ai căror câini au fost eutanasiați cu cele ale proprietarilor ai căror câini au murit fără intervenție.
Cercetătorii nu au găsit diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește emoțiile raportate.
Moartea subită a fost menționată mai frecvent în cazul câinilor care au murit fără eutanasiere, însă durerea sufletească, vinovăția și sentimentul de învinuire au apărut în proporții similare în ambele grupuri.
Dr. Jake Ryave se aștepta ca în cazul unei morți fără intervenție să apară emoții negative mai puternice, deoarece proprietarii ar fi putut avea mai puțin timp să se pregătească emoțional pentru pierdere. Rezultatele nu au confirmat însă această diferență.
Mulți proprietari au folosit spațiul opțional de comentarii al sondajului pentru a povesti despre ultimele zile ale câinilor lor, descriind evoluția bolii, scăderea calității vieții și evenimentele care au precedat moartea.
În același timp, mulți au ales să vorbească și despre amintirile frumoase și despre bucuria pe care câinii lor le-au adus-o în viață. Chiar și după o pierdere dificilă, spune Ryave, mulți oameni s-au concentrat asupra bucuriei pe care animalele lor le-au oferit-o.
Comunicarea cu medicul veterinar poate ajuta
Cele două studii indică mai multe aspecte în care comunicarea dintre medicul veterinar și proprietar poate fi îmbunătățită, în special în ceea ce privește îmbătrânirea, calitatea vieții, durerea și îngrijirea de la sfârșitul vieții.
În cercetarea lui McNulty, un procent important dintre proprietari au spus că prognosticul nu a fost discutat sau nu a fost înțeles pe deplin în timpul vizitelor veterinare din perioada apropiată de sfârșitul vieții câinelui.
Cercetătorii consideră că proprietarii trebuie ajutați să recunoască și să gestioneze durerea cronică și problemele asociate îmbătrânirii.
De asemenea, proprietarii ai căror animale mor pe neașteptate s-ar putea să nu aibă acces la același tip de sprijin pe care îl primesc persoanele care trec prin eutanasiere într-o clinică veterinară. Din acest motiv, oferirea unor resurse pentru perioada de doliu tuturor proprietarilor care își pierd animalul, indiferent de modul în care acesta a murit, ar putea contribui la reducerea acestei diferențe.
Sursa: phys.org
