Cercetătorii au urmărit timp de cinci zile proprietari de animale de companie pentru a observa dacă interacțiunile cu câinii sau pisicile influențează starea de spirit în timp real.
Participanții au folosit o aplicație care trimitea aproximativ zece notificări pe zi, inclusiv în zilele nelucrătoare. De fiecare dată când primeau o notificare, aceștia răspundeau la întrebări despre cum se simțeau în acel moment, cât de stresați erau și dacă interacționau cu animalul de companie.
Rezultatele au arătat că atât câinii, cât și pisicile au fost asociați cu o îmbunătățire de scurtă durată a stării de spirit a proprietarilor. Totuși, cercetătorii nu au observat o reducere a nivelului de stres în urma acestor interacțiuni.
În cazul câinilor, studiul nu a identificat un efect asupra stresului. În schimb, rezultatele au sugerat că interacțiunea cu pisicile ar putea fi asociată cu un nivel mai ridicat de stres. Totuși, autorii subliniază că aceste concluzii trebuie interpretate cu prudență.
Cercetarea a inclus 75 de proprietari de câini și doar 36 de proprietari de pisici, ceea ce face ca comparația dintre cele două grupuri să fie mai puțin echilibrată. De asemenea, autorii recunosc că studiul nu are suficientă putere statistică pentru a permite concluzii ferme.
Un alt aspect menționat de cercetători este faptul că, pentru analiză, au fost excluse situațiile în care participanții interacționau simultan cu un câine și o pisică. Autorii consideră că, în gospodăriile cu mai multe animale, efectele asupra stării de bine ar putea fi diferite, însă sunt necesare cercetări suplimentare.
Studiul atrage atenția și asupra faptului că animalele au personalități diferite, iar modul în care proprietarii interacționează cu ele poate influența experiența. Câinii și pisicile au fost domesticite în scopuri diferite, iar nevoile lor în relația cu oamenii nu sunt aceleași.
Cercetătorii precizează și că studiul nu a analizat în detaliu tipul interacțiunilor dintre oameni și animale. Participanții au indicat doar dacă interacționau cu animalul de companie, fără a specifica dacă era vorba despre mângâiere, joacă sau alt tip de contact. Din acest motiv, nu poate fi evaluată influența calității interacțiunii asupra rezultatelor.
Autorii mai menționează că oamenii nu reușesc întotdeauna să recunoască atunci când animalele lor sunt anxioase sau incomodate, atât în cazul pisicilor, cât și al câinilor.
Potrivit cercetătorilor, deși animalele sunt folosite de secole pentru a sprijini starea de bine a oamenilor, rezultatele acestui studiu sugerează că efectele pot depinde de calitatea și tipul interacțiunii. De exemplu, dacă o pisică se așază de bunăvoie în poala proprietarului, experiența poate fi una plăcută, însă dacă aceasta nu dorește contact, încercarea de a o lua în brațe poate avea efectul opus.
Sursa: phys.org
