Cercetările confirmă că felul în care vorbim cu bebelușii și cel în care vorbim cu animalele de companie sunt foarte asemănătoare. Dar de ce facem acest lucru și cât de mult contează pentru animale?
O voce mai caldă pentru a atrage atenția
Atât atunci când vorbim cu bebelușii, cât și atunci când vorbim cu animalele, avem tendința de a ridica tonul și de a vorbi într-un mod mai melodios. Această schimbare a vocii ne ajută să atragem atenția și transmite apropiere și prietenie.
Oamenii trec în mod natural la un stil de vorbire mai cald și mai expresiv atunci când se adresează cuiva care este posibil să nu îi înțeleagă pe deplin. În cazul bebelușilor, acest mod de a vorbi are și un rol în dezvoltarea limbajului, deoarece face sunetele mai ușor de auzit și de înțeles.
În cazul animalelor de companie, componenta legată de învățarea limbajului nu există. Felul în care le vorbim este mai degrabă o formă de apropiere și interacțiune, prin care transmitem atenție și siguranță.
Vocea pentru animale nu este identică cu cea pentru bebeluși
Atunci când cercetătorii elimină cuvintele și păstrează doar melodia vocii, atât vorbirea adresată bebelușilor, cât și cea adresată animalelor este percepută ca fiind mai prietenoasă și mai afectuoasă decât modul în care oamenii vorbesc între ei.
Există însă și diferențe.
Un studiu din 2024 a comparat căldura vocii femeilor atunci când acestea vorbeau cu bebelușii și cu câinii lor. Pentru femeile care aveau fie un copil, fie un câine, vocea suna la fel de afectuos în ambele situații.
În cazul femeilor care aveau atât un copil, cât și un câine, vocea folosită pentru bebeluș era mai caldă decât cea folosită pentru animal. Acest lucru sugerează că felul în care vorbim cu animalele este mai flexibil și poate varia în funcție de situație și de atenția pe care o acordăm.
Le place animalelor să li se vorbească astfel?
Se pare că da, cel puțin în cazul câinilor.
Un studiu din 2017 a arătat că puii de câine preferau înregistrările cu voce adresată animalelor în locul vorbirii obișnuite adresate adulților. Puii se apropiau mai repede de persoana care vorbea astfel și îi acordau atenție pentru mai mult timp. Și câinii adulți au manifestat o preferință similară, deși mai puțin pronunțată.
Felul în care vorbim poate contribui și la comunicarea cu câinii. Într-un studiu, câinii au căutat mai mult timp hrana ascunsă atunci când un gest de indicare era însoțit de o voce mai ascuțită, comparativ cu o voce fără variații de ton.
Nici caii nu par să fie indiferenți la acest tip de comunicare. Un studiu din 2021 a arătat că aceștia acordau mai multă atenție persoanei care îi conducea atunci când aceasta le vorbea într-un mod cald și erau mai buni la urmărirea gesturilor de indicare către hrana ascunsă.
Iar felul în care medicii veterinari vorbesc cu animalele este apreciat și de proprietari. Un sondaj din 2026 a arătat că peste trei sferturi dintre proprietarii de animale își aminteau că medicul veterinar le vorbise animalelor într-un mod prietenos în timpul unei vizite recente. Cei mai mulți au apreciat acest lucru, considerând că arată că medicului îi pasă de animal.
Așa că, atunci când îi spui câinelui tău că este „cel mai bun câine din lume” folosind o voce mai veselă și mai melodioasă, nu este doar un obicei amuzant. Este un mod de comunicare care folosește tonul vocii pentru a transmite atenție, apropiere și afecțiune.
Sursa: phys.org
