Atunci când un câine se oprește în timpul plimbării pentru a adulmeca iarba, un stâlp sau o porțiune de trotuar, acesta nu își pierde timpul, ci colectează informații despre mediul înconjurător.
Potrivit specialistei în comportamentul câinilor de căutare, Lynne Engelbert, citată de NOVA, diferența dintre modul în care oamenii și câinii percep mirosurile este considerabilă. Ea explică faptul că, dacă o persoană intră într-o brutărie, va simți pur și simplu miros de plăcintă. În schimb, un câine poate percepe separat diferitele componente ale mirosului, precum merele, untul, scorțișoara sau nucșoara. Comparația este folosită pentru a ilustra cât de multe informații pot extrage câinii dintr-un singur miros.
Conform datelor prezentate de NOVA, câinii au până la aproximativ 300 de milioane de receptori olfactivi, comparativ cu aproximativ șase milioane la oameni. Totodată, partea creierului responsabilă de procesarea mirosurilor este, proporțional, de aproximativ 40 de ori mai mare decât la oameni. În ansamblu, simțul mirosului la câini este estimat a fi între 10.000 și 100.000 de ori mai sensibil decât cel uman.
Mirosul în stereo
Cercetările sugerează și că patrupezii pot percepe mirosurile separat prin fiecare nară, fenomen descris drept „miros în stereo”. Acest mecanism îi ajută nu doar să identifice un miros, ci și să stabilească direcția din care provine.
Alexandra Horowitz, specialistă în cogniția câinilor și coordonatoarea Dog Cognition Lab din cadrul Barnard College, compară acest proces cu vederea binoculară la oameni. Potrivit acesteia, la fel cum ochii oferă perspective ușor diferite care permit aprecierea distanțelor, fiecare nară poate furniza informații distincte despre miros, contribuind la orientarea în spațiu.
Un studiu realizat de Siniscalchi și colaboratorii săi a arătat că, atunci când întâlnesc un miros nou sau interesant, câinii folosesc mai frecvent nara dreaptă. Pe măsură ce mirosul devine familiar, utilizarea se mută treptat spre nara stângă. Cercetătorii au observat și o preferință constantă pentru nara dreaptă atunci când câinii detectau mirosuri asociate cu stresul sau cu substanțe potențial nocive, precum adrenalina.
Potrivit autorilor, atunci când adulmecă un loc, câinii nu percep doar existența unui miros, ci pot obține informații despre cine a trecut pe acolo, cu cât timp în urmă, în ce stare se afla și în ce direcție s-a deplasat.
Aceste observații sugerează că, pentru câini, adulmecarea nu este un comportament secundar în timpul plimbării, ci principalul mod prin care explorează și interpretează mediul înconjurător.
Sursa: scienceblog.com
